Emil Cioran despre legi

Zâmbetul e incompatibil cu legea cauzalităţii: atâta fascinaţie de inutilitate emană el.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modul în care un om politic îşi transformă voinţa în lege ţine de un complex de împrejurări care n-are nicio legătură cu etica.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României (1936)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio era semnul şi legea naturii sale, strălucirea predestinării sale, marca trecerii sale prin lume; de aceea îl purta ca pe un nimb, nu din indiscreţie, ci din solidaritate cu invizibilul.

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie, capitolul "Ea nu era de aici"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că exist eu nu dovedeşte că lumea nu are nici un sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om, infinit dramatic şi nefericit pentru care legea acestei lumi este suferinţa?

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea pe Don Quijote pe cruce şi eu să fiu omul fără de lege de la dreapta lui, căruia să-i spună: "încă astăzi vei fi cu mine în paradis". În paradisul iluziei.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoşti tu spaima fără leac sub care se zguduie legile trupului şi ale inimii şi care măreşte clipa pe conţinutul lumii? De nu, în zadar vei căuta pornirea rostogolirilor; străine îţi vor rămâne coloanele şi dărâmăturile lumii, fără spaima fiecărei clipe...

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are niciun sens. Căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui om, infinit dramatic şi nefericit, pentru că totul se reduce în ultimă instanţă la neant şi pentru care legea acestei lumi este suferinţă. Brutalitatea vieţii m-a călcat şi m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor şi mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Eu şi lumea (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă vreme am frecventat tribunale cu unicul scop de a-i contempla pe recidivişti, superioritatea lor faţă de legi, grăbita lor râvnă de a decădea. Şi, totuşi, ei sunt nişte prăpădiţi în comparaţie cu târfele, atât de dezinvolte în faţa instanţei. Detaşarea lor e deconcertantă; n-au deloc amor propriu; nu le răneşte nicio ocară, nu le jigneşte niciun adjectiv. Cinismul e forma pe care o îmbracă, la ele, cinstea. O fată de şaptesprezece ani, măreţ de oribilă, îi răspunde judecătorului care încearcă să-i smulgă făgăduiala de a nu mai bate trotuarul: "Nu pot să vă promit, domnule judecător."

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mi-ai simţit tăria în negaţii? Nu te-a cutremurat încordarea din încheieturile fiinţei? Nu te-au ars rănile mele de mi-ai prevestit sfârşitul? Oare n-ai ştiut că prin tine am fost tare, că tu mi-ai fost piedica în avântul spre nimic? De ce-mi şopteşti de despărţiri, când m-am legat prin tăriile tale de aparenţele firii? Nu ţi-am cerut îndurare, ci forţă în blestem şi fulgere în deznădejde. Şi nu m-ai învăţat tu ca dispreţul meu să aibă întinderea iubirii? Dispreţ din depărtări este legea ta, singurătate, dispreţul culmilor, al culmilor ridicate de iubirea ta. Căci o lume trebuie să fi clădit cu iubirea, ca să poţi privi de sus spre ea.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!