Emil Cioran despre pericole

curajos

Curajosul nu e decât un fanfaron ce strânge în braţe ameninţarea, fugind în întâmpinarea primejdiei.

definiţie celebră de Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensităţi de lipsa unui adevăr final.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât cineva a trecut prin mai multe, cu atât e mai în pericol ca, îndrăgostit, să reacţioneze ca o midinetă.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie umilit. Primejdiile ce rezultă de aici sunt mult mai mici decât cele pe care le iscă aroganţa sa.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte trebuie să adâncească răni, să le provoace chiar. O carte trebuie să fie o primejdie.

Emil Cioran în Sfârtecare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trebuie să iei o hotărâre capitală, lucrul cel mai primejdios e să-i ceri altuia sfatul, căci, cu excepţia câtorva ratăciţi, nu-i nimeni să-ţi vrea cu sinceritate binele.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât un spirit e mai expus pericolelor, cu atât simte mai mult nevoia să pară mai superficial, să arboreze un aer frivol şi să facă să sporească numărul neînţelegerilor cu privire la el.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivit regulii unui sfânt, dacă un călugăr devenea mândru sau măcar mulţumit de munca pe care o făcea, trebuia să renunţe la ea. Iată un pericol de care nu se tem cei ce trăiesc cu gustul insatisfacţiei.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de Dumnezeu este cea mai practică şi cea mai periculoasă idee din câte s-au conceput vreodată. Pe ea se salvează şi pe ea se prăbuşeşte omenirea.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ne punem viaţa la cele mai mari încercări. Nimic din ceea ce e periculos şi riscant să nu ne fie străin. Numai fecioarele refuză să se gândească la ultimele pierderi. Dar toată viaţa nu este o serie de virginităţi pierdute?

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilităţii la echivocurile esenţiale ale vieţii, derivă dintr-o vitalitate şovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobşte, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevărul de minciună.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privarea literaturii de fardurile care-i acoperă adevăratul chip e la fel de periculoasă ca deposedarea filozofiei de jargonul păsăresc. Să se reducă oare creaţia spirituală la transfigurarea de fleacuri? Să nu existe substanţă decât în afara articulării, în rictus şi catalepsie?

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei vechi priveau cu suspiciune reuşita nu doar pentru că se temeau de invidia zeilor, ci şi din cauza dezechilibrului inteiror legat de orice succes ca atare. Să fi înţeles această primejdie - ce avantaj asupra noastră!

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impotentul dispune de o forţă lăuntrică ce-l singularizează, îl face inaccesibil şi, în chip paradoxal, primejdios: provoacă frică. Animal desprins de animalitate, bărbat fără neam, viaţă abandonată de instinct, el se înalţă prin tot ce a pierdut: e victima preferată a spiritului.

Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare după ce-am săvârşit o faptă bună ne vine să urmăm un drapel, indiferent care? Elanurile noastre generoase implică un pericol: ne fac să ne pierdem capul. De nu cumva suntem generoşi tocmai pentru că ni l-am pierdut, generozitatea fiind o formă notorie de ebrietate.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul este un agent al distrugerii, un virus, o boală deghizată şi primejdia cea mai gravă pentru globulele noastre roşii. Să trăieşti în preajma-i înseamnă să-ţi simţi sângele subţiindu-se, să visezi un paradis al anemiei şi să auzi şiroindu-ţi lacrimi prin vene.

definiţie celebră de Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, dupa ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie. Şi viaţa însăşi - cu inutilităţile ei sfâşietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaştere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensităţi de lipsa unui adevăr final.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venit din plaiuri primitive, din sub-lumea Valahiei, cu pesimismul tinereţii într-o civilizaţie răscoaptă, ce izvor de fioruri în atât contrast! Fără niciun trecut într-un trecut imens; cu spaima originară în oboseala finală; cu tumult şi dor vag într-o ţară scârbită de suflet. De la stână la salon, din cioban spre Alcibiade! Ce salt peste istorie şi ce mândrie primejdioasă! Strămoşii tăi se târâiau în cazne, şi ţie până şi dispreţul îţi pare acţiune, iar ironia, fără parfumul unei tristeţi abstracte, o întreprindere vulgară.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primejdios să afişezi indiferenţa, când nu-i eşti predestinat: pierzi astfel multe defecte preţioase, necesare împlinirii unei opere. A ne scutura de bătrânul om din noi înseamnă a ne lipsi de propria noastră substanţă, a ne înfunda de bună voie în impasul purităţii. Fără aportul trecutului nostru, al mocirlei noastre, al corupţiei noastre atât recente cât şi originare, spiritul şomează. Vai de cel ce nu-şi sacrifică mântuirea!

Emil Cioran în Căderea în timp, Dorinţa şi oroarea de glorie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!