Emil Cioran despre vorbire

A vorbi fără ironie de propriile succese e un semn de mare mitocănie.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu iubeşte stările haotice nu e creator, iar cine dispreţuieşte stările maladive n-are drept să vorbească de spirit.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeşti despre viaţă spui -clipe-, iar când vorbeşti despre eternitate spui -clipă-.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care vorbeşte în numele celorlalţi e totdeauna impostor. Politicienii, reformatorii şi toţi cei care invocă un pretext colectiv sunt nişte trişori.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura cale de mântuire ar fi imitarea tăcerii. Dar limbuţia noastră e prenatală. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem în mod chimic legaţi de Cuvânt.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, acest exterminator. - Tot ce vieţuieşte va sfârşi prin a pieri în faţa atacurilor sale, şi în curând vom vorbi despre ultimul păduche.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar trebui să vorbim decât de senzaţii şi de viziuni: niciodată despre idei – căci ele nu emană din lăuntrul nostru şi nu sunt niciodată cu adevărat ale noastre.

citat clasic din Emil Cioran (1987), traducere de Marius Ghica
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când Schopenhauer a avut năstruşnica inspiraţie să introducă sexualitatea în metafizică, iar Freud pe aceea de a înlocui vorbirea deşucheată cu o pseudoştiinţă a frământărilor noastre, a devenit la modă ca primul venit să ne vorbească despre "semnificaţia" isprăvilor, timidităţilor şi reuşitelor sale. Toate confidenţele încep cu asta, şi toate conversaţiile, până la urmă, acolo ajung. În curând, relaţiile cu ceilalţi ni se vor rezuma la notificarea orgasmelor reale sau născocite. E destinul speciei noastre pustiite de introspecţie şi anemie: să se reproducă prin cuvinte, să-şi etaleze intimităţile nocturne, sporindu-le eşecurile sau izbânzile.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat că semi-imbecilii cred în avangardă, iar şmecherii vorbesc despre ea. Niciodată n-am văzut un om serios care să-i dea cea mai mică atenţie.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul va putea vorbi de amăgiri ca de realităţi, atunci el va fi mântuit. Când totul îi va fi egal de esenţial şi el va fi egal totului, atunci nu va mai înţelege mitul lui Prometeu.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul şi tăcerea. Te simţi mai în siguranţă lângă un nebun care vorbeşte decât lângă nebunul ce nu deschide gura.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de trist, încât toate aspectele acestei lumi nu mai pot avea pentru mine nici o valoare. Cum să mai pot vorbi de frumuseţe, cum să mai pot face consideraţii estetice, când sunt trist, trist de moarte.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

În biserici mă gândesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacă n-ar fi credincioşii, ci numai neliniştea religioasă a lui Dumnezeu, de care ne vorbeşte orga.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un filozof vorbeşte despre limbaj, nu-l mai citesc; când e un scriitor, îi arunc cartea. În Franţa, se poate spune că orice om care scrie e fascinat şi paralizat de această problemă. Nu ceea ce gândeşti despre limbaj mă interesează, ci felul în care-l foloseşti, limbajul tău - instrumentul şi nu reflecţia asupra instrumentului.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost multă vreme îndrăgostit de tristeţe, deci în stare de păcat. Căci tristeţea este un păcat împotriva speranţei. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristeţea este exact asta, vorbesc despre tristeţea pe care o iubim, pe care o cultivăm, pe care o savurăm.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între bărbaţi şi femei prefer femeile, pentru că au asupra primilor avantajul de-a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă pe care o conferă o sclavie milenară.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vulnerabil şi nimeni nu mă poate răni atât de uşor ca Dumneavoastră. E de ajuns un cuvânt. Indispoziţia care a pus stăpânire pe mine azi după masă a fost îngrozitoare. Mi-aţi spus unele lucruri neplăcute în cafeneaua aia blestemată - înaintea despărţirii! Dar să nu mai vorbim despre asta.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună metodă să scapi de un duşman e să-l vorbeşti de bine, peste tot. Se va găsi cineva să i-o spună, iar el n-o să mai aibă forţa de a-ţi face rau: îi vei fi sfărâmat resortul lăuntric... O să-şi continue războiul contra ta, dar fară vlagă şi fară consecvenţă, căci va fi încetat să te urască. Iată-l înfrânt, fără măcar sa-şi bănuiască înfrângerea.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
consideraţii, ci numai în mirări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!