Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș găsi
Te-aș găsi chiar și în tăcerea ce-mi învăluie sufletul,
pentru că orice sunet n-ar avea ecoul inimii tale.
Te-aș găsi chiar și în întunericul ce înghite orizonturile,
pentru că orice umbră le-ar învălui,
n-ar putea să lase nici o urmă.
Te-aș recunoaște în fiecare bătaie a inimii mele,
unde nici un vis n-ar putea să te ascundă.
Tu nu ești parte din lumea asta,
așa cum eu nu sunt parte din ea.
Existăm împreună la marginea timpului,
simțindu-ne eternitatea.
poezie de Emilia Mariam (16 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiune
Ești o adiere de vânt tomnatic
ce rătăcește prin gândurile mele.
Te oprești pe-o speranță și-mi dăruiești raze de lună.
Iți răsuflu curcubeul să te văd strălucind.
Chipul tău se conturează în sufletul meu
că o minune din alta emisfera..
Aseaza-te în ochii mei!
Mi-e teamă să nu te strivească visele adormite pe-o lacrimă
Promit să nu mai plâng niciodată
să nu-ți inund sufletul.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respir numele tău
Ce palidă simțire sticlește-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineața... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Atâtea anotimpuri ne amăgesc viața!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iți luminează ceața,
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Iți dau visele mele, să știu că tu ești bine,
Așa sunt fericită în triștii anii grei
Trăiește-mi fericirea, în pieptul tău o ține!
Respir numele tău pe-obrajii mei.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
De sub plapuma unui nor rătăcit pe cerul părăsit de stele, soarele își dezbracă mantia nopții, arătându-și stingher chipul.
O nouă dimineață, timid se joacă cu întunericul printre copacii încă verzi ai pădurii " de pe Herina".
Ne respirăm existența într-o lume atât frumoasă... și totuși neîncăpătoare pentru oamenii zilelor nostre!
Nu mai avem loc unii de alții, nu ne mai bucură succesul altora, nu ne mai ajung averile, banii, faima.
Atât de ușor judecă omul, atât de ușor pune etichete, atât de ușor uită...
Oare câte chipuri plânse a mângâiat soarele de-a lungul existenței sale?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea puterea
Dacă aș avea puterea
Domnului de sus din cer
Ți-aș da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.
Ți-aș da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ți-aș trimite bucurie
În al tău orșice gând.
Dacă aș avea puterea
Celui care ne-a creat
Ți-aș pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.
Sărutându-ți umbra ștearsă
De pe fiecare floare
Ți-aș îmbrățișa privirea
Și-aș face-o nemuritoare.
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai uită-te în suflet!
E vremea veseliei cu muzică și dansuri,
E vremea când tu vrei să fii om bun,
Când binecuvântam în scris orice ființă,
Pe foaie simte lumea, acuma, în Ajun.
Nu simți în pieptu-ți gândurile bune,
Nici pentru vecinul, nici pentru cei dragi,
Dar le trimiți în scris multă iubire,
Uitând că la sfârșit pe toate-o să le tragi.
Mai uită-te în suflet, coboară pe Pământ,
Nimic din ce-i aici nu este veșnicie,
Adună nestemate pentru Domnul Sfânt,
Să fii om bun mereu, nu doar trei zile.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emilia Mariam despre timp, adresa este: