Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Eugen Dorcescu despre timp

dor

Dorul

Olimpiei–Octavia

Dorul
e fereastra cenușie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
așternându-se,
ca niște thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenușă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,

[...] Citește tot

poezie de din ziarul "Națiunea" din București, 17 februarie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de Eugen DorcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El Caballero

Prietene, de te-ai ivi acum,
La ușa mea, de-un veac pecetluită,
Și-ai spune: "Spre soția ta iubită,
Cum bine știi, nu e decât un drum",

Sătul de subterfugii cronofage,
De viața fără țel și înțeles,
Sătul de mine însumi, mai ales,
M-aș ridica și-aș zice, simplu: "Trage!"

poezie de (11 februarie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ioanitul

Eugen Dorcescu

Ioanitul

Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos și pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci și scut.
Din strigătul de lupt㠖 o grimasă.

Luna de jar și soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul,
În vidul greu dintre pământ și cer.

Așa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit:
Frumos și pur. Și mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul.

poezie de din Eugen Dorcescu, Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timișoara, 2017 (18 martie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sarmis (Avatar)

Dormeam. Se prelingea din trupul meu
Fluidul somn, împrospătând pământul
Ca o difuză negură. Și eu
Spre trupul meu veneam, recunoscându-l.

Înaintam în negură. Eram
Ființa care-mi seamănă. Și care
Se recunoaște-n sine. Cum un ram
Își recunoaște umbra plutitoare.

Și-am tresărit simțindu-mă. În trup
Eram cu mine însumi împreună...
(Când m-am trezit, alăturea un lup
Se oglindea în râul alb și-n lună).

poezie de din Epistole (1990)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anthropos ergon

Frumos și pur, așa ca la-nceput,
Mă aflu pe un țărm necunoscut,
Un țărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, și-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele și casa de nisip;
Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare și se-ascunde —
Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi și suflet nu-i nimic:
Nu pot și nu încerc să le despic
Cerul de cer și soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...

poezie de din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Añoranza

Oraș patriarhal, uituc, uitat,
Cu parc și râu, cu munții-nvecinat,
În floare și-n mireasmă scufundat...
Tu, urbea fericită, de-altădat'!

Te-am cercetat, prin ani, din când în când,
Și te-am aflat același, dormitând,
Sub arșiță, sub ploaie, și sub vânt.

Punct fix, precum o pajură-n zenit,
Cu fontă-n plisc și gheară de granit,
Exact ce-ai ignorat te-a nemurit.

Oraș uituc, oraș de neuitat,
Din care-am fost, pe vremuri, alungat.

poezie de din revista "Poesis" din Satu Mare, nr. 7-9/2012 (18 martie 2012)
Adăugat de Eugen DorcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eugen Dorcescu, Nunc stans

EUGEN DORCESCU
NUNC STANS
(Inedită)

Ai vrea să-l știi pe-acela care este,
Prin vârste, și de-a pururi, fericit?
Îl vei afla-n cerdacul unui schit,
Topit, înmiresmat, desăvârșit,
În flori de fân și-n adieri celeste.

Urcasem nesfârșite serpentine,
De jos, din așezare, către cer,
Printre păduri de paltin și de cer,
Sub lespedea tăcerilor alpine.

Sus, pe platou, ca într-un vis, șezum:
Arhaici călători, privind bătrânul
Călugăr ce-și cosea, în vale, fânul
(Pe care-l taie, poate, și acum).

[...] Citește tot

poezie de din ziarul "Timișoara", Timișoara, 12 august 2022, pagina 1 (12 august 2022)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O arhi-amintire

Era o zi senină, ca acum
(Tu, chintesență-a zilelor senine!).
Se destrămau pădurile de fum
În urmă, pe cețoasele coline.

Călătoream, de mult, către apus
Când drumul m-a adus într-o câmpie
Greu adâncită-n umbra viorie
A codrilor ce-o străjuiau de sus.

Și te-am zărit. Departe, în amurg,
Fixai curbura unui spațiu care
Înainta treptat în înserare
Cu soarele și neclintitul burg.

Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Și am rămas cu tine în cetate,
Și cred că tot acolo am murit...

[...] Citește tot

poezie de din Epistole (1990)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Avatar

Un gnom, luând sublimul prea ușor,
Nepricepând, în mâzga lui, cu cine
Se-ncumetă, a ridicat spre mine
Un braț necugetat, dezgustător.

Surprins de lovitură, am căzut.
Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă,
El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă,
Să facă, și acum, ce-a mai făcut.

Priveam, printre crenele, câmpul gri,
Pe care fiara fulgera, în goană,
Spre arătarea tâmpă și vicleană,
Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri.

Și-am contemplat, sub cerul mohorât,
Al cruntei înnoptări medievale,
Cum eu, însoțitorul Umbrei tale,
Cum eu și fiara i-am sărit la gât.

[...] Citește tot

poezie de (11 februarie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Nirvana

Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,
În ziua sumbră și vulgară,
Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,
Cu glas timid și indecis,
Ce-ți spun acum să nu te doară.
Dar am visat același vis
Azi-noapte, pentru-a treia oară.

Murisem. Și-n văzduhul pur
Al celor care nu există,
Pluteam: un fluture de-azur,
Fără esență și contur.
Nici pomeneală să fiu tristă,
Să simt regret, teroare, vină,
Disarmonie, armonii...
Nimic din toate-acestea. Ci
O fericire genuină.
N-am întâlnit nici morți, nici vii,
Nici timp, nici spațiu, noapte, zi...
Zburam, cu aripi străvezii,

[...] Citește tot

poezie de (decembrie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Pentru a recomanda secțiunea cu Eugen Dorcescu despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook