Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Eugen Jebeleanu despre iubire

Amar

Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos

Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost

Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos

Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos

Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os

și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros

sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile și pământul

O păsăre e o sămînță cu aripi
însă ea nu este iubită de pămînt
ea încolțește numai desfoindu-și
foile-n văzduhurile arate de vînt.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile și Pământul

O păsăre e o sămânță cu aripi
însă ea nu este iubită de pământ
ea încolțește numai desfoindu-și
foile-n văzduhurile arate de vânt.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvoare

Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătușate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluși
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
Elenei care se smulge din brațele silnice
hotărîtă să înfrunte mai degrabă fierul, decât să rabde
osânda blonzilor cârlionți ai lui Menelaos;
slavă credincioaselor iscălituri ale tenacelor pârâuri,
libertății lor – glorie'n păduri și pe șesuri!
ochilor viorelei care nu clipesc în fața furtunii,
voinței omului ieșit din iarnă slăbit, – glorie
acelora ce – apăsați de lespezi –
cred în forța descătușătoarelor vânturi,
în tine, primăvara mea, și în
eternitatea celor care așteaptă
învăluiți în giulgiuri mari de piatră.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt cel ce iubește pământul

Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.

Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.

Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.

poezie celebră de din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt cel ce iubește pământul

Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.

Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.

Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.

poezie celebră de din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zăvor

Pierduto, nu mă mai iubești
tu nu te mai arăți nicicând,
Pierduto, nu vrei să-mi găsești
un timp ce nu bate sunând.

Pierduto, ai putea orice
dacă ai vrea, dar nu mai vrei
și totul stă închis cum e
cu toate că ai mii se chei,

cu care ai putea deschide
pustiile-mi ore livide
și ai putea să pui zăvor
la orele care mă dor.

Pierduto, ai albastre clești
făcute să deschidă stele
Pierduto, nu mă mai iubești
măcar strivește-mă-ntre ele

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care știu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt semințe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
și au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi și despre Ossana eternității.
Ne-au iubit și sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Eugen Jebeleanu despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info