Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Eugen Jebeleanu despre lumină

Lumina

Lumina – ce bună...

Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.

Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
ușoară.

Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.

Ața cu care
mașina de cusut a lunii
însăilează
sfâșiatele valuri amare.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvoare

Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătușate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluși
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
.....

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștită

am visat că am murit – îmi spuse
și se urcă, mică și plînsă, la mine în pat
și primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
și eu îi mîngîiam părul de lumină
și o linișteam spunîndu-i: a fost doar un vis, adormi.

și adormi

și n-am mai îndrăznit s-o deștept niciodată.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștită

am visat că am murit – îmi spuse
și se urcă, mică și plânsă, la mine în pat
și primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
și eu îi mângâiam părul de lumină
și o linișteam spunându-i: a fost doar un vis, adormi.

și adormi

și n-am mai îndrăznit s-o deștept niciodată.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Carul cu grâu

Un car mărunt, cu grâu, ce trece
peste pământu'ntins și rece

un car cu grâu ce se înclină
sub greutatea-i de lumină

un car cu grâu ce se apleacă
oftând încet și vrând să treacă
printre chesoane, printre șire
de leșuri, printre cimitire –

și trece, luminând cu spice
ucisul cer străpuns de-alice

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zăpada, tinerețea mea

Zăpada, tinerețea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care ești lumină, stea
ce piere surâzând tăcută

cazi lin pe mâinile aceste
și luminează-le mereu,
pe tâmple așterne-te și peste
sprâncene, pe obrazul meu,

pe-ntregul trup așterne-mi, clară,
aceste muzicale oști
și ocolește-mi ochii doară,
doar ochii – să mă recunoști...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș da foc...

Aș da foc acelui oraș,
dar mai înainte aș striga "-Ieșiți din case!
Însă nu luați nimic cu voi!"
Și aș sta nemișcat - umbră
și semn al luminii,
văzînd cum oamenii
ies fugind îmbrăcați numai în piei
în propriile piei,
cum își părăsesc înaripați
mobilele de care sînt legate atîtea certuri,
bucătăriile de care sunt legate atîtea lipsuri,
plictiseala acelorași pereți care se confruntă
bibliotecile mici necitite din lipsă de timp
și timpul de culoarea
pîinii reci.

Zburați acum! - aș striga
suflînd să-i ridic
și toți ar zbura
fără să se mai uite înapoi.

poezie celebră de din volumul ARMA SECRETĂ- 1980
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care știu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt semințe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
și au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi și despre Ossana eternității.
Ne-au iubit și sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea soarelui

( Speranțele aleargă cu pumnii strânși la tâmple.
speranțele se-ntreabă din ochi: Ce-o să se-ntâmple?
speranțele ducându-și la buze-un deget pal
se-ndepărtează...
--- Taci!... )

Ca un pumnal ce sfâșie o piele,
un avion alunecă pe cer.

Opt și un sfert!
Mai mult nici o secundă.

Un trăsnet!
Deodată, toate ceasurile-au stat,
cu limbile-nghețate ca-ntr-o gură
încremenită.

Timpu-a murit.

Cine dărâmă

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvoare

Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătușate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluși
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
Elenei care se smulge din brațele silnice
hotărîtă să înfrunte mai degrabă fierul, decât să rabde
osânda blonzilor cârlionți ai lui Menelaos;
slavă credincioaselor iscălituri ale tenacelor pârâuri,
libertății lor – glorie'n păduri și pe șesuri!
ochilor viorelei care nu clipesc în fața furtunii,
voinței omului ieșit din iarnă slăbit, – glorie
acelora ce – apăsați de lespezi –
cred în forța descătușătoarelor vânturi,
în tine, primăvara mea, și în
eternitatea celor care așteaptă
învăluiți în giulgiuri mari de piatră.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.

Surâsul peste moarte

Pentru Chieko Watanabe

Și iată-aud acuma glasul celor
trecuți prin flăcări
cum se-mpletește într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oțel fierbinte,
și fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârtește
deasupra ucigașilor sclipind ---
și toate împreună se înalță
peste cenușă ca un nimb al vieții...
Și iată-le ( o, vulturi mari și-albaștri,
suiți, suiți! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veșnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălțimea Crimei.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Eugen Jebeleanu despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info