Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos
Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost
Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos
Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos
Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os
și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros
sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștită
am visat că am murit îmi spuse
și se urcă, mică și plânsă, la mine în pat
și primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
și eu îi mângâiam părul de lumină
și o linișteam spunându-i: a fost doar un vis, adormi.
și adormi
și n-am mai îndrăznit s-o deștept niciodată.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul pierdut
Am patruzeci și opt de ani
și asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.
Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l știe
care privește dintr-un iaz
de-oglindă fumurie
spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă
și nu se bucură, și-ar vrea
să plângă, doar să plângă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul unei femei
Dați-mi copilul
--- orișicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
dați-mi copilul
orișicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viață
( pentru această păcătoasa viață
și-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu brațele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.
Dați-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnirea cu Hiroshima
Pământ, pământ tăcut.
Tăcută,
cu pielea pârjolită, cu statura goală,
iertare, Hiroshima...
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice...
Iertare pentru fiece privire,
ce - chiar de-i mângâioasă - doare...
Iertare pentru fiece cuvânt
ce tulbură văzduhu-n care-ți cauți
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierduți.
Mormânt
inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt...
Și glasul lor, acum încet sunând,
din zi în zi mai stins,
numai în amintire...
O, cimitire
inexistente... inexistente...
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Întâlnirea cu Hiroshima
lui Kaoru Yasui
Pământ, pământ tăcut.
Tăcută,
cu pielea pârjolită, cu statura goală,
iertare, Hiroshima...
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice...
Iertare pentru fiece privire,
ce chiar de-i mângâioasă doare...
Iertare pentru fiece cuvânt
Ce tulbură văzduhu-n care-ți cauți
copiii,
noaroadele de prunci pe veci pierduți...
Mormânt
inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt...
Și glasul lor, acum încet sunând,
din zi în zi mai stins,
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-a văzut ?
Cine-a văzut pe ucigaș șezând
și după ce-a ucis,
alături de victimă, ani lungi?
Cine-a văzut pe cei ce-au sugrumat
copiii-n fașă,
plimbându-se, fumând nepăsători
și ochii ațintindu-și surîzînd
în ochii mamelor orbiți de lacrimi_
Cine-a văzut pe cei ce, prefăcând
într-o sahară de cenușă
nu o cetate, nu doar case,
nu străzi doar, nu doar templele
de veacuri,
ci prunci de-o zi ---
mai vântură și azi cu pașii lor
cenușa sfântă,
stârnind nori grei, râzând,
cu genele împovărate
nu de polenul lotușilor, nici
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul zilei
5 august 1945
Se înserează. Zi fierbinte, pleacă!
Desculță, umbra de pe munți coboară
și-ți tot cosește pletele de foc.
Fugi, zi fierbinte, fugi!... Coboară, seară...
Fierbinte zi, infern portocaliu,
pecetie curgând pe-orașul leoarcă
de nădușeală, du-te... Soarele în mare
și-afundă și el răsturnata-i barcă,
din care --- sfârâind pe mute ape
ce-ncep să-nvie-ncet ca niște plante
de arșiță culcate --- se răstoarnă
poveri, poveri de-aprinse diamante...
Printre coline-orașul stă privind...
O mamă e orașul ce privește
și vrea să vadă totul... Iată unul
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Eugen Jebeleanu despre plâns, adresa este: