Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Eugen Jebeleanu despre somn

Noaptea și somnul

Dorm orașele lumii... satele lumii dorm...
Dorm
cu nările-n somn dilatate
de-nnebunitoarea duhoare-a cadavrelor,
cu coastele frânte de bombardamente,
cu chipul sfâșiat de reflectoare...

Se-ntorc gemând în somn
și căutând un adăpost mai bun
decât sub casca infernală-a cerului
se-ntorc gemând și dorm
înnăbușindu-se
cu capetele-n grote de beton,
asupra cărora se prăbușesc,
ca pe capacele
a mii și mii de mari sicrie-ncălecate
munți grohăind.

Au mai rămas pe străzi
doar felinarele,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștită

am visat că am murit – îmi spuse
și se urcă, mică și plînsă, la mine în pat
și primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
și eu îi mîngîiam părul de lumină
și o linișteam spunîndu-i: a fost doar un vis, adormi.

și adormi

și n-am mai îndrăznit s-o deștept niciodată.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștită

am visat că am murit – îmi spuse
și se urcă, mică și plânsă, la mine în pat
și primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
și eu îi mângâiam părul de lumină
și o linișteam spunându-i: a fost doar un vis, adormi.

și adormi

și n-am mai îndrăznit s-o deștept niciodată.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veștmântul

Sunt cel care-ți invidiază
pământul
sub care stai,
căci ți l-ai așternut pe tine
furându-mi-l, călcând în vârful degetelor
(precum umblai când îmi păzeai de larmă
somnul);

tu nu mi-ai dat răgaz
nici să-ntorc capul
Și mi-ai furat pământul
sub care trebuia eu să m-aștern.
Nu ți se potrivește, în zadar.
E prea mult și prea greu
Și, totuși, l-ai îmbrăcat

Și nici n-ai mai întors capul
să te privești în oglindă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul cenușii

Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat
în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă.
Ușoară sînt și grea ca un blestem,
sînt piatră și sînt viață neajunsă.

Nu vă jucați cu mine, ucigași,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliți-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, și sînt leșie.

Fugiți! Căci sînt cenușă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub ușă
și să mă cern pe chipul vostru-n somn,
și să vă dau sărutu-mi de cenușă.

poezie celebră de din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul cenușii

Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat
în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă.
Ușoară sînt și grea ca un blestem,
sînt piatră și sînt viață neajunsă.

Nu vă jucați cu mine, ucigași,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliți-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, și sînt leșie.

Fugiți! Căci sînt cenușă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub ușă
și să mă cern pe chipul vostru-n somn,
și să vă dau sărutu-mi de cenușă.

poezie celebră de din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina

Lumina – ce bună...

Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.

Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
ușoară.

Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.

Ața cu care
mașina de cusut a lunii
însăilează
sfâșiatele valuri amare.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la somn, dar cu o relevanță mică.

Călăii

În partea cea mai neatinsă-a lumii,
acolo unde n-a trecut războiul,
acolo unde
se știe despre ceea ce-i războiul
din cifrele înscrise în registre,
acum,
stăpânii lor treziți își iau cafeaua
cu gesturi măsurate, de echere.

Nu-i unul să zâmbească, nu mai poate
nici unul să zâmbească, de mult...
fiece zâmbet costă o avere,
fiece zâmbet poate să stârnească
oricăruia din ei
hemoragii de aur,
fiece zâmbet poate-oricând să surpe
secretul echilibru al acestor
cetăți fără de stele,
imense orgi de piată-n care suie
un sânge monoton de ascensoare...

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Eugen Jebeleanu despre somn, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info