Eugenia Calancea despre timp

Vreau timpul să ruleze

Cred că încep să număr
minutele,
secundele,
chiar şi momentele deosebite,
aşa se repară inima,
cu linişte,
înţelepciune,
preţuind timpul frumos
şi alungând
clipele întunecate,
iar ochii tăi strălucesc
de fericirea nebună
ce poate fi azi,
mâine
şi peste ani.
Orice cale alegi
trebuie făcută cu inima,
altfel nu ajungi niciodată
să-ţi atingi obiectivul dorit.

poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie, timpul melancoliei...

Noiembrie eşti luna parfumată de nuci şi castane
care acum îşi scriu dorinţele de la sfârşitul ciclului,
este luna culorilor de tot felul,
înţelegând covorul de frunze uscate.
Aş vrea să rămâi înainte de începutul altei ere,
când ramura se dezbracă complet,
iar bradul cu miros plăcut rămâne neschimbat
şi aşteaptă decoraţiunile de Craciun,
care vin ca o lecţie de speranţă ce încarcă inima.
Se pregăteşte să ne părăsească melancolia frunzelor
şi vine entuziasmul şi magia lucrurilor pe care le aştepţi cu nerăbdare.
Noiembrie este timpul melancoliei şi-a plimbărilor în natură,
dar timpul ne duce în decembrie care aleargă prea repede.
E ca şi cum ar fi adevarata toamnă a sufletului,
sezonul în care te curăţi pe tine,
în timp ce cade frunza şi zboară
şi binele deja se pregăteşte să crească,
iar copacii te vor învăţa lucruri
pe care nici un maestru nu ţi le va spune.

poezie de Eugenia Calancea (13 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura căzută

Soarele geme-n aerul senin şi cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
şi prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simţi căldură-n inima plină de viaţă.
Frunzele cad, zilele scad şi ele,
iar zeiţa toamnei îşi pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puţine decât ale nopţii
şi vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă îşi pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viaţa fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
şi dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeiţa imaculată a zăpezii.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Erau undeva tineri şi frumoşi,
visele le împărtăşeau
apoi o viaţă frumoasă trăiau,
zi de zi iubindu-ne mulţi ani
cu bune şi rele până-au ajuns într-un punct grav.
El a fost tot timpul dual,
cu gândul şi cu altă femeie
iar ea naivă crezând în minciunile lui,
până au apărut semne şi certuri.
Un vis frumos s-a sfârşit
şi aşa s-au despărţit,
ea a suferit, iar el s-a căsătorit,
cu cealaltă femeie, colega ei de cameră
pe când a fost tânără.

poezie de Eugenia Calancea (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta, luna şi stelele par a fi uimite,
Din cauza zâmbetului tău
Şi pentru ochii tăi frumoşi,
Un pic de fard pe obraji şi luna luminează,
În timp ce stelele timide se ascund
În spatele norilor pufoşi,
Unde veţi vedea chiar şi lacul calm şi adânc.
Dintr-odată se va schimba timpul,
O briză uşoară se va ridica,
Pentru că vântul curios va vedea,
Chipul pe care-l cunosc stelele....
Chiar şi natura, recunoaşte farmecul acestei creaturi,
Dar farmecul real nu este în aspectul exterior,
Ci în ceea ce este la pieptul lui, lângă el,
Unde ea continuă dansul ei,
Cu blândeţe şi eleganţă....
Suntem înconjuraţi de o frumuseţe atât de liberă,
Farmecul de basm pe care doar ea îl ştie.

poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea oamenilor

Oamenii frumoşi
rămân mereu frumoşi.
Chiar dacă anii trec,
chiar dacă sunt fără machiaj,
chiar dacă sunt obosiţi,
chiar dacă au riduri.
Pentru că frumuseţea lor
nu se vede niciodată pe chipul lor
ci in sufletul lor.
Ei au cei mai fragili
şi mai preţioşi ani.
Oamenii frumoşi
nu încetează niciodată
să strălucească.

poezie de Eugenia Calancea (23 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii avem o stea

Atâta timp cât avem amintiri,
trecutul durează.
Atâta timp cât avem speranţe,
viitorul ne aşteaptă.
Atâta timp cât avem prieteni,
prezentul merită să trăiască.
Cu toţii avem o stea,
care străluceşte acolo sus pe cer.
O stea specială capabilă
să lumineze în cele mai întunecate nopţi...
şi să facă inimile să zâmbească
în cele mai triste zile.

poezie de Eugenia Calancea (5 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa în 2019...

Azi pune-ţi sufletul în pace.
Sunt oameni strălucitori.
Încercarea de a te transforma
Pentru un moment în lumină,
Te va face să vezi stelele mii...
Astăzi este ultima zi a anului,
Asta aduce mereu magie.
Fie că a fost bine sau rău,
Nu ne putem apţine.
S-a terminat.
La noapte începe cu multă speranţă 2019...
La mulţi ani şi un an nou cu sănătate!

poezie de Eugenia Calancea (31 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei iubirea...

Te chinui de ceva timp
să întâlneşti iubirea,
vrei cerul senin,
focul nestins şi împlinirea,
vrei să fii însetat
şi să te-nbeţi iubind
şi nu otravă dulce,
visând şi suferind.
Vrei covor de roze
şi petale de bujor,
ce-ţi încântă privirea,
pe lângă alte flori.
Vrei ca iubirea să fie icoană
sau altar de zeu,
cu luna arzătoare
şi steluţe-n defileu.

poezie de Eugenia Calancea (21 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti asta

Găseşte-mă când n-o să mă auzi.
Găseşte-mă când eşti trist.
Împărtăşeşte fericirea,
aprecieză gesturile mele mici,
dar întotdeauna să-ţi aminteşti asta,
în fiecare zi, în fiecare moment.
Atâta timp cât nu va fi zâmbetul meu...
dar eu cu gândul voi fi acolo...
Timpul se va gândi la tine,
dar mai frumos e să trăieşti iubire,
în fiecare zi ca în prima zi.

poezie de Eugenia Calancea (15 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim cu fapta,
să ne iubim cu gândul,
cât noi vom fi pe lume
şi cât v-a fi pământul.
Să ne iubim cu totul,
să ne iubim în şoapte,
ducându-ne iubirea,
chiar dincolo de moarte.
Să ştii tu lună,
cât timp te voi privi
prin viaţa asta ce o voi petrece,
mereu, mereu,
în gând te voi iubi
chiar de esti
nepăsătoare şi rece.
Iubirea mea, se ştie,
ţine o veşnicie.

poezie de Eugenia Calancea (9 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nostru cânt...

Azi văd cumplit bilanţul vieţii mele,
cu vise speranţe şi minciuni
şi faţa mea palidă şi ştearsă de timp,
cu nostalgii şi regrete în trup şi simţire,
de vise, de nădejdea că-n ziua de apoi
să urc pe panta uriaşei pârtii
spre hotarul ce ne leagă firesc
şi rămâne calea dreaptă
pe care o ezităm şi n-e teamă,
de ceea ce ne-aşteaptă în faţă
şi cu timpul să înţelegem al nostru cânt...

poezie de Eugenia Calancea (13 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere în rugăciune

Pe oricine poţi iubi în rugăciune
Oricât de mult ai vrea
În palma ta doamne toate se-mplinesc,
Şi inima se desface ca un crin ce tace.
Un înger te-ascultă şi te îndrumă,
Să zbori spre zile pline de lumină,
Şi-apoi lângă tine doamne vreau să recunoşti
Să iubesc în tăcere e ceva firesc.
Îmi pierd strălucirea fără clipa iubirii,
Iar gândurile curg unul câte unul
Şi timpul zboară ca nebunul.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Eminescu-n gând

Luceafărul vine în nuanţe de grii
După ce atâţea ani credeam că n-o să vii,
Acum zilele au nuanţe purpurii
Ştiu că eşti tu şi te aştept să vii.

Poezia e firul ce ne leagă,
Că eu aştept de-o viaţă-ntreagă
Şi uneori mă port copilăreşte,
Că vreau să vină din cer o veste.

Poezii de fericire şi tristeţe,
Citesc cu plăcere şi politeţe,
Dorul din suflet e ultima privire
Şi uneori aduce multe suspine.

poezie de Eugenia Calancea (15 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a fugit până la cer

Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veşnicie.
Şi chiar dragostea
s-a uitat la timp
şi a-nceput să râdă,
pentru că ştia
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colţ
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clima

Azi de dimineaţă
Puţin am citit
S-a pornit zăpada
Sudul iar îngheaţă
Stau şi beau cafea
Nu prea vad de ceaţă
Despre anotimpuri
Am vorbit în timp
Clima iar mă face
Să spun ceea ce simt
Parcă iarna asta
Nu mai vrea să treacă.
Pomii înfloriţi
Îmbrăcaţi în gheaţă
Gluma de iubire
Nu mă mai dezgheată.
Am trecut târziu
Cu un sfat banal
Să plantaţi un pom
Cu ţurţuri pe ram

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n noapte

Privesc în noapte la cerul înnorat,
A ta iubire mi-o închipui privindu-l
Şi parcă timpul trece mai treptat,
Că norii albi pe lângă lună trec singuri.
Privesc cum inima mea e tăcută
Şi caută un strop de vis pierdut,
Iar eu îmi închipui că sunt iar cu tine,
Ţinându-mă la pieptul tău tăcut
Şi parcă universul se opreşte
Şi-apoi o ia din nou de la-nceput,
Iar cerul parcă râde şi-mi vorbeşte tandru,
Norii şi vântul au dispărut
Şi tu-mi zâmbeşti şi-mi dai un sărut.

poezie de Eugenia Calancea (22 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul

Văd în zare răsăritul
ce-nroşeşte orizontul,
unduirile măiestre,
îmi fac zările albastre,
soarele-l cuprind cu mâna
că nu se mai vede luna.
Cer frumos e dimineaţa,
când nu te cuprinde ceaţa
ş-uite aşa e ziua mea,
vreau să-mi spui şi tu ceva,
că te vreau la mine-n gând,
într-un dor de vise arzând,
închipuindu-mi chipul tău blând
şi eu să-ţi pot şopti în gând.
Vreau timpul să se oprească-n loc,
poate că eu azi am noroc,
să te cuprind cu zarea
şi s-ascult cum răsună marea.

poezie de Eugenia Calancea (10 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cele mai gingaşe mame...

Voi femeile înainte să fiţi doamne,
Voi sunteţi pentru noi mame.
O viaţă primiţi şi o viaţă daţi,
Tot cei mai scump voi meritaţi.
Din buchetul de flori
Tu eşti cea mai frumoasă floare
Şi azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ţi urez sănătate,
Şi ani frumoşi cât se poate,
Fericirea aş vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiţi,
S-aveţi anii fericiţi!
La mulţi ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneţi şi veţi fi,
Cele mai mai gingaşe doamne.

poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!