Eugenia Calancea despre zâmbet

Un zâmbet

Aş vrea să aduc zâmbetul
la cei care nu ştiu să zâmbească.
În viaţă cei mai buni oameni
sunt cei care îţi dau un zâmbet.
Am citit zâmbetul tipărit pe faţa ta,
apoi un foc brusc ţi-a invadat faţa,
colorând inima şi întunecând durerea.
Zâmbetul ăla ţi-a dat lumină inimii,
cu momente de viaţă frumoase
care reaapar deodată în memorie
şi cu cât împrăştii mai multă lumină,
cu atât mai multă frumuseţe găseşti în lucrurile mici...
Dar întotdeauna să-ţi aminteşti
să zâmbeşti aşa în fiecare zi.

poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş alege...

Dacă aş putea alege,
aş alege zâmbetul luminos
cu nasul roşu, obrajii îmbujoraţi,
şi o rochie plină de culoare.
Aş alege soarele sau luna cu stelele
şi un curcubeu după ploaia măruntă,
şi uitându-mă la apusul ăla de pe mare,
poate fi totul o lumină, o veşnicie,
dar facem totul aşa cum se poate,
fără vise, cu nelinişti vechi şi noi.
În fiecare zi, în fiecare moment al vieţii,
aducem în inimile noastre un pic de căldură
şi de fiecare dată când mă ridic zâmbesc...

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea ca în fiecare dimineaţă
Să am un zâmbet şi cafeaua dulce,
Aş vrea ca nici o lacrimă pe faţă
Să nu mai văd cum rece-mi curge.

Aş vrea o vorbă şi un zâmbet
S-apară din nou în viaţa mea,
Aş vrea să nu mai simt un urlet
Cum strigă în inima mea.

Aş vrea să am un cer senin
Şi un apus cu curcubeu,
Să nu-mi mai simt sufletul plin
Şi nici pierdut şi nici prea greu.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima dragoste

Un foc brusc
i-a invadat faţa,
ce colorează o inimă
întunecată de durere.
Apoi am citit zâmbetul,
tipărit pe faţă, care
avea o culoare aprinsă.
Ea nu ştia nimic despre dragoste.
S-a aprins o lumină,
strălucitoare pe faţa ei, iar
în privirea ei, era dragostea...
El i-a citit inima...
A vrut doar un zâmbet
înapoi de la fată,
Zâmbetul ei i-a dat speranţă
Iar privirea lui a fost mirată,
de lumina inimii ei
care s-a îndrăgostit.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit frecvent la cer

Mă uit prelung la cerul plin de nori,
ca atunci când eram cu tine
şi văd din nou flori şi chipuri omeneşti,
sau poate-l văd pe dumnezeu,
ce zâmbeşte cu dragoste la noi
şi ne vorbeşte de visele noastre,
dar zâmbetul doare uneori,
din cauza tăcerii noastre profunde
şi a dragostei distruse de tine.
Acum aş vrea să alung durerea din dorul meu,
în zborul norilor, aproape de stele,
cu o nelinişte ce coboară-n visul tău,
ce te face să cobori în noapte,
în adăpostul nostru plin de lacrimile iubirii mele,
unde eu cobor frecvent să numar rănile domnului.

poezie de Eugenia Calancea (21 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii avem o stea

Atâta timp cât avem amintiri,
trecutul durează.
Atâta timp cât avem speranţe,
viitorul ne aşteaptă.
Atâta timp cât avem prieteni,
prezentul merită să trăiască.
Cu toţii avem o stea,
care străluceşte acolo sus pe cer.
O stea specială capabilă
să lumineze în cele mai întunecate nopţi...
şi să facă inimile să zâmbească
în cele mai triste zile.

poezie de Eugenia Calancea (5 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să râdem mai mult...

Încep să cred că nimeni nu e pentru tine
sunt pentru ei, iar viaţa e ca-n filme,
mai multă bunătate aş vrea ş-aş dori,
altfel auzi peste tot de multe nebunii.
Ar fi bine să ne comportăm mai frumos
şi-atunci faci impresie bună de sus în jos,
să ne-alăturăm cu drag celor ce zâmbesc
şi să râdem mai mult, e ceea ce-mi doresc.

poezie de Eugenia Calancea (18 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea vieţii...

Ştiam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar ştiu că tu eşti vesel şi zâmbeşti pe undeva,
iar eu supărarea şi tristeţea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ţi-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreţine.
Am încercat şi eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toţi ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
şi-aş vrea veselia să revină în inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de anul nou...

Mii de stele căzătoare
Văd pe cer, se văd în zare,
Pentru inimi noi vrăjite
Cu case împodobite
Ca lumea să le privească
Şi apoi să ne zâmbească,
Noaptea-n negură se pierd,
Pentru anul nou ce vine, eu cred.
Atunci milioane de cuvinte
Se vor rătăci în minte,
Cu urări dulci de iubire
Că mergem spre fericire.
Printre lacrimi se aşterne,
Sper, iubiri din nou eterne,
Un an nou fară despărţiri,
Spre bune gânduri fără rătăciri.
Mii de vise nesfârşite,
Calde, frumoase sau triste.
Şi aş vrea anul să fie
Dulce ca o poezie.

poezie de Eugenia Calancea (28 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă ca o floare

Pe o pajişte înflorită, între prânz şi asfinţit
orizontul era aproape, când pe tine te-am zărit.
Frumoasă ca o floare, tu păşeşti fermecătoare
aplecându-te cu grijă, să culegi din câmp o floare.

Ca o zână în soare culegeai florile frumoase,
flori de mac şi gălbenele, toate tu l-ai stâns în braţe.
Ţi-ai întors de-odată capul auzind ceva foşnind,
eram eu ce de departe te priveam şi urmărind.

Tu eşti totul pentru mine, eşti raza mea de soare,
îmi eşti aerul şi apa şi nimic nu mă mai doare.
Nu mai stau deloc pe gânduri, că te văd zâmbitoare,
vino-n viaţa mea iubit-o ca să pot să-i dau culoare.

poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea ca o lumină

Fiecare dintre noi
are o poezie în inimă,
închide-ţi ochii
şi la fiecare bătaie de inimă
există un gând,
o emoţie, o amintire,
o lacrimă care se duce în jos pe faţă.
Mi-ar plăcea să-mi îmbrăţişez
timpul care a trecut,
apoi să zâmbesc
şi să rămân cu inima mea.

poezie de Eugenia Calancea (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea mea are chipul tău

zâmbetul acela sincer şi curat care vindecă totul...
asta vreau de la tine...
nu mă întreb, dar fericirea mea are chipul tău...
trebuie să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră...
stau şi mă gândesc ce frumos poate fi totul...
am nevoie de-o îmbrăţişare şi-o mângâiere caldă.

poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza sclipitoare

Deasupra viselor mele
cerşind voinţa dorinţelor tale
mă lupt împotriva slăbiciunii mele
şi încerc să dau de zile bune
să uit de cele rele,
simt miros sălbatic,
ce uşor mă adoarme
aud cum tu mă chemi
şi inima îmi bate,
simt atingerea ta,
pasiv tremurătoare
văd zâmbetul tău
ca pe o rază sclipitoare.

poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu lacrimi în ochi...

Uneori aş vrea
să mă descarc
de toate gândurile
negative,
să spun cuiva
tot ce simt,
dar mi-e frică
că nimeni
nu va înţelege
durerea mea,
viaţa mea.
Sunt oameni care
te fac să plângi
şi oameni care
te fac să râzi.
Este nevoie de cineva
cu adevărat special
care te face să zâmbeşti
cu lacrimi în ochi...

poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să-ţi spun cum să te ridici

Când viaţa îţi dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
şi nu ai nici o cale de ieşire,
speri,
Când dezamăgirile
ţipă mai tare decât visele,
tu construieşti.
Când ridurile
se încrucişează cu faţa ta,
zâmbeşti,
Când eşti singur,
vino să mă găseşti.
O să-ţi spun cum să te ridici,
dar îmi spui şi mie la fel.

poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti asta

Găseşte-mă când n-o să mă auzi.
Găseşte-mă când eşti trist.
Împărtăşeşte fericirea,
aprecieză gesturile mele mici,
dar întotdeauna să-ţi aminteşti asta,
în fiecare zi, în fiecare moment.
Atâta timp cât nu va fi zâmbetul meu...
dar eu cu gândul voi fi acolo...
Timpul se va gândi la tine,
dar mai frumos e să trăieşti iubire,
în fiecare zi ca în prima zi.

poezie de Eugenia Calancea (15 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de gândire

Chiar acum îmi dau seama
că acel timp nu mai are timp,
deci nu mai există şi atunci,
tu eşti acum în interiorul meu,
cu o sete infinită,
dar plin de pace şi linişte.

Aş vrea să dureze o eternitate,
dar o clipă de fantezie
mi se deschide-n minte,
dar tot nimic nu apare
că el tot dispare,
zâmbetul ce e pentru mine
pasager luminos
în această viaţă necunoscută.

poezie de Eugenia Calancea (29 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de amintiri...

Mă gândesc câteodată
la sălile de clasă
şi la băncile scolii.
Amintirile mele se întorc
din nou în cărţi cu poezie,
cu mult scris şi prieteni,
ca-ntr-o scrisoare,
uneori e un zâmbet, o privire,
o-ntâlnire şi acum o amintire.
Astăzi e altfel, se aşteptă
un mesaj, se vorbeşte pe chat,
iar amintirile rămân între liniile
de notebook unde sunt
şi copiii cu nepoţii noştr

poezie de Eugenia Calancea (21 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina visului

Când eşti în vis e o plăcere,
Iubind în gând şi cu tăcere,
Sperând c-aşa îţi place ţie
Şi-aş vrea să ţin-o veşnicie.

Sufletul meu ar vrea să ştie,
Cum poţi să rupi a dorului tărie,
Că vin din nou mii de mistere
Şi-atunci mă-nec în multe litere.

Gura mea e arsă de sete,
Iar zâmbetul vrea să se-mbete,
C-o suflare tu-mi răcoreşti suspinul
Şi dai sfârşit durerii cu măslinul.

poezie de Eugenia Calancea (17 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!