Nocturnă
Liniste, liniste...
trec cerbii prin ariniste...
Ce zâna le asterne oare
miraj de luna pe carare?...
Auzi-i cum pasesc pe prund
spre râul cu argint în fund...
Frumoasa mea cu gene lungi
paseste lin, sa nu-i alungi...
E-atâta feerie-n vai
si-atâta dor în ochii tai:
Si mi te duci asa curând
norocule duios si blând...
... Poveste din ariniste,
azi zbucium vreau, nu liniste...
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Vasilica Ispas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Tata
Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,
să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...
Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."
Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele...
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele....
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Chemarea cumpenelor (1937)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creanga inimii
Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez și gem,
Căci știu atât de bine că din același lut
Și trupul meu și Calea Lactee s-au făcut,
Că din aceeași piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă și ochiul meu curat,
Și nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să țin pe creanga asta și universul tot...
Îl port pe creanga asta întinsă ușurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,
Și pare universul imens și uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de ușor,
Și-l simt pân'la durere și imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.
poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sakuntala
Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,
La mii de ani lumină, ca-ntr-un adânc mister,
În fiecare noapte se întâlnesc pe cer...
Într-o clipită lanturi de depărtări străbat!
Pătrund prin continente cu vânt înviforat,
Oceane mai tăcute ca piatra miscă-ncet,
Solemne, transparente puhoaie de magnet...
Si azi îmi pare Calea Lactee un mister...
Iar înspumatul Gange a puhoit pe cer!
Si parcă niste umbre cu nalte cârji de lemn
Vin din adâncul noptii spre Gangele solemn:
Din muntii Himalaia, spre-un depărtat serai,
Sakuntala coboară în mohorât alai...
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.
Rămâi să mai ciocnim o cupă
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără alinare
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
... Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din țărnă sfântă, din țărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din țărna unui trup de fată frumos și cald ca trupul tău...
... Ca mâne-om putrezi-n morminte uitați, nepomeniți de nime...
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din țintirime;
Și trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeții pe la hanuri...
Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îți sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porți de suflete pustii...
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei" (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 14 comentarii până acum.Pentru a recomanda secțiunea cu Eusebiu Camilar despre ochi, adresa este: