Intelectualul român, mai ales, e obișnuit să vorbească despre durere, dar despre durerea altuia. În România, sunt intelectuali și 'telectuali.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te doare, plângi și-ți trece durerea...
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea nu înseamnă o stare în sine, ci o mobilizare interioară. Ea poate fi uneori dureroasă, dar de cele mai multe ori... creată.
Fănuș Neagu în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Coja, Ion
- Un val de mare sculptat, umblă prin București și se numește Ion Coja. Uneori, de foarte puține ori, când se apucă să cioplească destine din lutul pe care-l fură stepei, marea dă la iveală vlăjgani ca Ion Coja, care nu imploră niciodată pe nimeni, ci-și smulg singuri, hotărîți și lucizi, bucuriile și durerea din întâmplările ce alcătuiesc o viață de om. Ion Coja aparține mării ca și luna, corabia lui de nuntă. Îl respect și mi-e drag ca o scuturare de meri...!
definiție celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.
Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpițele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răgușeala dușmanului ei, se răsuci și dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi țipătul prelung și straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului și se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simți ușor și dogorând și-i veni să râdă. Dinții îi luciră sub mustața blondă, albi ca și capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînțeleasă ca după o noapte de somn bun, și porni să dea ocol curții tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul și chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezișul, fără o țintă precisă și auzind gălăgie în șopronul unde fierbea cazanul de țuică, se opri în dosul ușii vechi, afumate și aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Fănuș Neagu despre durere, adresa este: