Dansator și cântăreț, în egală și drăcească măsură, Nicu Constantin pune în oameni bobul sau scânteia de fericire din nimic, sublima clipă în care sufletul atinge, poate, perfecțiunea verbului a fi...
Fănuș Neagu în La 50 de ani de carieră a actorului Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Limba română e actul meu de naștere, eu sunt ființă sub măslinul ei, care rodește de două mii de ani, dreptul meu e să-i țin dealul verde și bătut de soare și să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce țâșnesc din ea.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-iarmata lui Baboi, opt în brânză, opt în foi! Faceți instrucție cu o singură armă adevărată și doujșase cioplite din buștean de plopsi cântați ca tâmpiții:
Am înarmat a noastră mână,
Ca să păzim un scump pământ...
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoși nebuni cântă dragostea, libertatea și răzvrătirea. Adică viața. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită și umblă-n ele sănii alungite de crivăț, duhul legendelor și al gerului care încleștează Bucureștii la margini de Orient și lângă inima binecuvântată a tinereții și a femeilor.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu, când se trezi, Tocănel moțăia încă după uță, sub mătură, iar greierul cânta sub pat. Privi pe fereastră și văzu că se luminase. Ningea - o ninsoare deasă, bătând în albastru - și sub perdeaua de fulgi văzu cărarea tăiată de el, către poartă, și cocoșul de lemn care se rotea într-un picior. "Ehei, zise el, ce-o să mai zburăm noi doi când o ieși luna plină!".
Se ridică în coate și se răsti la cățel:
- Tocănel! Trezește-te, trebuie să ieșim cu sania.
- Acum?
- Chiar acum. Și să nu-i spui mamei c-am scos soba în ger. Dacă te prind că trăncănești, ai de-a face cu mine. Asta am spus-o și pentru ticălosul ăla de sub pat.
Fănuș Neagu în Târziu când zăpezile sunt albastre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se numea Bănică, iar cățelul, pentru că fusese prins de două ori cu botul într-o cratiță, primise porecla Tocănel.
Era în februarie, ninsese o zi și o noapte - acum zăpezile acopereau geamul până la două palme de marginea de sus a cercevelelor și ei ședeau în odaie: Bănică în pat, iar Tocănel lângă ușă, vârât într-un ciorap de lână, căruia băiatul îi deșirase laba, transformându-l astfel într-un costum, pe care cățelul îl privea cu mândrie ori de câte ori ieșea afară în aer. Soba frigea - ardeau în ea lemne de brad cu miros de cetină - și undeva, într-o spărtură a peretului, cânta un greier, parcă bătându-și joc de vântul care gonea pe sub streșini, răsucind zăpada și aruncând-o peste coama salcâmilor.
- Tocănel, zise Bănică, ținând ochii închiși, moleșit de căldură, spune-i ticălosului ăla să tacă!
- Eh, dac-aș ști unde e! făcu Tocănel.
Fănuș Neagu în Târziu când zăpezile sunt albastre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Fănuș Neagu despre muzică, adresa este:
