Ideea mea fixă în zilele de toamnă, despletind legende, e aceea că noi, românii, suntem de-o stea și un răsărit cu o viță de vie, că suntem de-o naștere și suntem de-o moarte cu vinul.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, în noaptea de Sfântă Măria Mică, ies din adâncurile mării toate corăbiile scufundate, morții trec la cârmă, le pun pe linia de plutire și năvălesc ca smintiții peste pescarii care n-au avut vreme să se tragă la uscat.
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acrișor coboară un înger din ceruri de noiembrie și-mi spune că nu-i o greșeală să îmbătrânești, totul este să păstrezi viu în tine hoțul de vișine, piersici, struguri, laolaltă cu tâlharul de cuvinte care nu mor și cu umbra femeilor ce-și limpezesc umbletul pe când se stinge toamna, pe când s-apropie iarna.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul meu ar fi cam așa: foarte ciolănos; cu niște copite d-alea de cal de regiment, să plesnească pe rumân, să-i sară băiatului nasturii. Bătăios. Cu coarne ca de bivol pus pe fapte mari. Cam scârbos. Deschizând întotdeauna ușa cu umărul, nu cu mâna. Sau cu genunchiul. Dând din coate când trece pe lângă țipi simandicoși, dar dând din coate în așa fel încât să le rupă nasul. Fumând mult și în scârbă. Mergând spre cârciumă la braț cu dracul lui Nichita și cu dracul lui Tomozei. Foarte amic cu stewardesele, plimbându-se pe lângă aeroport. Din când în când, coborând spre Rucăr ajungând până la Brașov. Mai mult n-ar urca, pentru că e o oboseală să urci pe munți, iar în oraș e răcoare. Ar mirosi foarte mult a cramă. I-ar plăcea să se culce toamna pe frunze și nu ar intra în oraș decât cu pălăria trasă pe ochi și foarte rar, numai pe ploaie. Ar sta foarte mult pe Dunăre, creanga. Un tip necuviincios prin însăși existența lui.
citat celebru din Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Nicolae Dobrin
În Trivalea cu dragoste și pruni peste care umblă închipuit râul Doamnei,
Mirosind a lemn de caleașcă voievodală,
Am văzut astă toamnă, toamnă românească născută la Rucăr sau la Dragoslavele
O fată desenând o inimă străpunsă de o săgeată lângă numele lui Dobrin
Înscris cu briceagul în scoarța unui plop
Dobrin a învățat să cucerească gloria pe maidan
Intrarea lui pe teren produce amețeală în tribune
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme
El e toreadorul răsfățat de soartă și de noroc,
Iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
Oricare antrenor nu-și poate dori alt om în linia de atac
Dobrin cunoaște pedala care declanșează furia,
Dobrin, printre altele, admiră publicul
El face parte din acea categorie de artiști uriași și totodată cabotini
Care și-ar deschide venele dacă ar putea după moarte
Ca să revină pentru două minute și să guste din efectul produs în mulțime de gestul său
poezie celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Fănuș Neagu despre toamnă, adresa este: