Cum nu m-am temut să mă nasc, nu o să mă tem nici să mor.
citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum nu m-am îngrijorat când m-am născut, așa nu mă îngrijorez că voi muri.
citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greiere!
Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!
Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieții,
și basmul zânei bătrâne
care simțea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.
Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.
Greiere!
[...] Citește tot
poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
- viață
- Viața noastră este râul care se varsă în marea numită "moarte".
definiție de Federico Garcia Lorca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artistul, poetul în particular, este întotdeauna un anarhist în cel mai bun sens al cuvântului. El trebuie să asculte numai chemarea ce se înalță în el din trei voci: vocea morții, cu toate prevestirile sale, vocea dragostei și vocea artei.
citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamantul
Diamantul unei stele
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
și fuge din cuibul uriaș
unde zăcea prizioneră
neștiutoare că are
un lanț legat de grumaz.
Vânători dintr-o lume străină
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de liniști.
Puieții de plop descifrează
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-și mișcă
în liniște brațele moarte.
În muntele îndepărtat
toți morții juca-vor acuma
[...] Citește tot
poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece noi
Spune-nserarea: "Mi-e sete de umbră!"
Spune luna: "De luceferi mi-e sete!"
Fântâna limpede cerșește
și vântul suspină.
Mi-e sete de-arome și râsete,
sete de cântece noi
fără lună și crini
și iubirile moarte.
Un cântec al zilei de mâine, să miște
viitorului liniștitele iazuri.
Și de speranță să umple
mâlul și undele lor.
Un cânt luminos și-odihnitor
plin de gânduri,
neatins de tristeți și mâhniri,
neatins de iluzii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Federico Garcia Lorca despre moarte, adresa este: