Citesc, pentru că viața mea nu îmi ajunge...
citat clasic din Fernando Pessoa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literatura este cea mai agreabilă formă de a ignora viața.
Fernando Pessoa în Cartea neliniștii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valoarea lucrurilor nu este dată de timpul cât ele există, ci de intensitatea cu care le percepem și trăim. De aceea există clipe de neuitat, lucruri inexplicabile și persoane de neînlocuit.
citat clasic din Fernando Pessoa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua veghetoare: Țara asta întreagă e foarte tristă... Cea în care am trăit înainte era mai puțin deprimantă. Seara ședeam la fereastră și torceam. Fereastra dădea înspre mare și câteodată întrezăream o insulă depărtată... Adesea mă opream din tors; doar priveam în larg și parcă uitam să mai trăiesc. Nu știu dacă eram fericită. Nu voi deveni acum ceva ce probabil nici n-am fost vreodată...
Prima veghetoare: În altă parte nu am văzut marea niciodată. Acolo, de la fereastră, e singurul loc de unde se vede marea, și se vede atât de puțin din ea!... În alte ținuturi e frumoasă marea?
A doua veghetoare: Doar marea din alte ținuturi e frumoasă. Cea pe care o vedem ne umple de nostalgie după aceea pe care nu o vom vedea nicicând...
replici din piesa de teatru Marinarul, scenariu de Fernando Pessoa (1913), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ode
1
Din grădinile lui Adonis, Lydia, iubesc
Cel mai mult trandafirii efemeri,
Cei care-s sortiți să moară
În ziua-n care s-au născut:
Înfloresc când soarele e sus pe cer
Și mor înainte ca Apollo, către seară,
Să coboare pe boltă dincolo de orizont.
Să facem din viețile noastre-o lungă zi:
Nu contează, Lydia, nopțile trecute
Și nu trebuie să ne gândim la cele care vor veni,
Nici cât de puțină vreme să trăim ni-i dat.
2
Să fii măreț, să fii întreg: nimic din ceea ce ești
Să nu exagerezi, nici să excluzi.
În fiecare lucrușor, fii totul. Dă tot ce ai
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-s împotriva ta, Isuse
Nu-s împotriva ta, Isuse, nici nu te caut. Cred
În tine cum cred și-n ceilalți zei, mai bătrâni ca tine.
Nu te consider nici mai presus, nici mai prejos
Decât ei, doar că mai nou venit.
Sunt împotriva, da, și pașnic îi detest, celor care
Te ridică deasupra altor zei, egalii tăi.
Te caut acolo unde te afli, nu mai presus
De ei, nici mai prejos, așa cum ești.
Un zeu de care era nevoie, pentru că n-a mai fost
Niciunul asemeni ție: încă unul în Panteon, atât,
Nu mai pur: asta pentru că întregul
Nu era complet, mai lipseai tu.
Luați aminte, voi cei care-l venerați exclusiv pe Isus:
Viața este diversă, zilele sunt diferite unele de altele
Și noi numai în diversitate vom putea trăi
Cu adevărat împreună și singuri.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un plan general de viață trebuie să cuprindă, în primul rând, cucerirea unei anumite stabilități financiare.
citat din Fernando Pessoa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Încep să mă cunosc. Eu nu exist.
Sunt intervalul dintre ceea ce doresc să fiu și ceea ce au făcut
alții din mine,
Sau jumătatea acestui interval, căci mai există și viața...
Asta sunt, în sfârșit...
Stinge lumina, închide ușa, fă cumva să nu se mai audă
târșiitul papucilor de pe coridor,
Să pot să rămân singur în cameră și să-mi tihnească bine de
mine.
E un univers ieftin.
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Paznicul turmelor (fragment)
Există destulă metafizică în a nu te gândi la nimic.
Ce gândesc eu despre lume?
Parcă poți să știi ce gândesc eu despre lume!
Am să mă gândesc la asta dacă am să mă îmbolnăvesc.
Ce idee am eu despre lucruri?
Ce opinie despre cauze si efecte?
Ce am meditat eu despre Dumnezeu, despre suflet
Și despre facerea lumii?
Nu știu. Mie mi se pare că a te gândi la toate acestea înseamnă
A închide ochii nu a gândi. Sau înseamnă a trage perdelele
La fereastra mea (doar că nu am la ea perdele).
Misterul lucrurilor? Parcă poți să știi ce-i misterul!
Singurul mister e că mai există unii care se gândesc la mister.
Cel care se așează la soare și-nchide ochii,
Începe să nu mai știe ce este soarele,
Și se gândește la multe lucruri pline de căldură.
Însă deschide ochii și vede soarele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o răceală teribilă
Am o răceală teribilă,
Acum, toată lumea știe că răcelile teribile
Modifică întregul sistem al universului,
Ne transformă-n dușmani ai vieții
Și produc strănuturi metafizice.
Mi-am pierdut o întreagă zi suflându-mi nasul.
Mă doare vag și intermitent capul.
Tristă condiție pentru un poet minor!
Astăzi sunt cu adevărat un poet minor.
Ceea ce-am fost mai odinioară era un vis; s-a dus.
La revedere pentru totdeauna, regină a zânelor!
Aripile tale erau făcute din razele soarelui,
Iar eu umblu pe aici.
Nu mă voi face bine dacă nu zac pe patul meu.
Niciodată nu m-am simțit bine,
Exceptând zilele când am zăcut culcat pe Univers.
Excusez un peu... Ce răceală teribilă!...
E ceva fizic!
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mari sunt pustiurile, și totul este pustiu.
Câteva tone de pietre sau țigle clădite nu sunt suficiente
Pentru a ascunde pământul, acest pământ care e totul.
Mari sunt pustiurile, mari și pustii sunt și sufletele -
Pustii fiindcă nu trece prin ele nimic decât ele însele,
Mari fiindcă din ele se vede totul, și totul e mort.
Mari sunt pustiurile, o suflete!
Mari sunt pustiurile.
Nu am luat bilet pentru viață,
Am greșit ușa sentimentului,
N-au existat nici voință și nici ocazie pe care să nu le pierd.
Nu-mi rămâne astăzi altceva, în ajunul călătoriei,
Cu valiza desfăcută așteptând o aranjare a lucrurilor mereu
amânată,
Așezat pe scaun înconjurat de cămăși ce nu mai încap
nicăieri,
Nu-mi rămâne astăzi (afară de jena de a sta așezat prostește
așa cum stau)
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutuneria
Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(și de l-ar ști cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi dați spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre și ființe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
și-ncărunțindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate și tot
pe drumul nimicului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am așezat pe un scaun pe puntea de sus a navei și am
închis ochii,
Iar destinul mi-a apărut ca o prăpastie.
Viața mea din trecut s-a amestecat cu cea viitoare,
Între cele două se auzea o gălăgie ca din salonul de fumători
În care, spre auzul urechilor mele, se încheia o partidă de
șah.
Ah, balansat
De senzația valurilor,
Ah, legănat
De gândul atât de plăcuit că astăzi încă nu este ziua de mâine,
Și că cel puțin deocamdată nu mi s-a încredințat nici un fel
de responsabilitate.
Nici o personalitate propriu-zisă, și că mă simt așezat pe
scaun.
Ca o carte uitată acolo de o suedeză.
Ah, scufundat
Într-o leneveală a imaginației, evident că ușor somnoroasă,
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Fernando Pessoa despre viață, adresa este: