Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Florentina Crăciun Fabyola despre durere

Uitare

Din candelabre de cristal se-aude-o șoaptă,
E tânguitul unui vis aprins și dus la groapă.
E liniștea ce vine după cea mai grea uitare,
Sau e blestemul unei iubiri ce încă doare.

Acum castele în ruină adună spirite din moarte,
Ce râd încă de noi și de durerea ce încă ne desparte.
Treceam mai ieri pe-acolo făcând o sfântă cruce,
Necunoscând că azi blestemul singură l-oi duce.

M-ai învins durere și mi-ai impus cu vicleșug uitarea,
Și mi-ai luat tot ce-am avut tumultul și visarea,
Acum mă lupt să fac cărări pe ele să pot merge,
Și nu găsesc pe nimeni tristețea să-mi deslege.

Așteaptă-mă viață, ajută-mă în suflet să-ți pătrund
Să uit durerea toată să-mi construiesc alt gând.
Să caut meritata și mereu chemata-mi soartă,
Și să încep cu toate-acestea viața înc-odată.

[...] Citește tot

poezie de (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu așterne-n vise stele

Dacă aș veni la tine gândurile să-ți petrec
Și să-ți ferec amintirea între gene cu dorinți,
Tie ți-aș lua durerea cu un simplu te iubesc
Ramânând la fel de singuri tot în doi, si tot cuminți.

Dacă sufletu-mi va spune să te țin închis în mine
Intr-un loc unde iubirea nu-i atinsă de dureri,
Am să stau privind cum ochi-ți sting în ei făclii divine
Rămânând ai mei de-apururi și iubind ziua de ieri.

Eu aș vrea ca noi să știm de vom fi mâine-mpreună
Pe cărarea mult umblată unde zorii vin zglobii,
Aș veni acum la tine să-ți pun stelele în mână
Și să mă strecor în vise unde vreau mereu să-mi fii.

Tu așterne-n vise stele fă din ele lung covor
Și așteaptă-mă pe mine să te-mbrățișez pe ele.
Buzele să ți le ferec cu-n sărut izbăvitor
Mulțumiți să fim în ceruri, pe pământ feriți de rele.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt eu

Eu sunt ce sunt și scriu mereu,
Îndrăgostită-ntruna de himere.
Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge in durere.

Sunt șoapta-nlăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesubt ascunde,
Și chiar suspinul inecaților aduși la mal,
De liniștea periculoasă-a unei unde.

Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viața născuta din durere,
Și încă sunt stăpana visurilor mele.

Mai sunt ceva ce încă voi nu știți,
Sunt susurul de apă ce curge liniștit,
Sunt spaima acelora mereu mințiți,
Acelora ce plâng și nu mai vor nimic.

[...] Citește tot

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de tandri și cuminți

Mergeam prin ploaie amândoi
Tinându-ne de mână fericiți,
Și câți din toți erau ca noi
Atât de tandri și cuminți?

Tu mă priveai cu ochi fierbinți
Eu mai credeam în sărutări,
Atât de tandri și cuminți
Visam o fugă-n depărtări.

De-atunci trecutau ani la rând
Așa ai vrut tu să mă minți,
Iar ochii tăi îi văd și-n gând
La fel de tandri și cuminți.

Te-aștept pe vechile cărări
Cu-aceleași calde rugăminți,
Și fără vechile dureri
In ochii tandri și cuminți.

[...] Citește tot

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.

Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

[...] Citește tot

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un înger plânge-n fiecare noapte

Poate mai vrei să plângi de rătăcirea dintre noi
Din pleoapa ce încet strivește lacrima pierdută,
Te vei întoarce-n timpuri îmbătrânite pentru amândoi
Și vei mai încerca să reânvii clipa pe veci trecută.

Un înger plânge-n fiecare noapte pentru noi sfâșietor
Și-un zbor de fluturi atinge buzele ce-au sărutat trecutul,
Din ochi curg lacrimi și-aș vrea să le sărut de-atâta dor
Dar gestu-mi amintește că jurământul tău a fost sfârșitul.

Intre noi doi s-a rătăcit un înger și stelele au plâns
In toate nopțile chemarea aduce fluturii în ultimul lor zbor
Făcând voința sufletelor noastre-n care am strâns
O parte din această lume ce iar va aparține tuturor.

Și tot între noi doi s-a rătăcit pustiul și își caută alt drum
Și tot ce-a fost durere acum se află în uitatele cuvinte,
Aș vreau să plâng dar sufletele noastre nu mai pot acum
Să mai adune uitarea din această lume ce mereu ne minte.

poezie de
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea condorului

Atât de falnic condorul își unduiește zborul pe creste
Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate,
Uitând ca acasă înseamnă acolo unde perechea lui este
Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte.

Scrutând zarea albastră mai trece ușor peste un munte
Și-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l.
Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte
Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui falnic tăindu-l.

Din rana-n durere cădeau stropi de sânge în ploaie
Condorul zbura în neștire viața lui ducând-o-nspre moarte,
In cuib perechea lui privește cum o pană aiurea se-ndoaie
E semn că ceva se întâmplă cu condorul ei plecat prea departe.

Cu ochii spre cer ea-ndurare pentru condor domnului cere
Mai lasă-l în viață doamne să-și vadă fiul la primul lui zbor,
Ia-mi mie viața și las-o pe-a lui, să aibă atâta putere
Câtă mai este nevoie pentru a-și conduce fiul prin viață ușor.

[...] Citește tot

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Florentina Crăciun Fabyola@durere? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Florentina Crăciun Fabyola despre durere, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot face împotriva durerilor de măsea până ajung la dentist? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!