Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Florentina Crăciun Fabyola despre tristețe

Aș vrea să-mi fii acum aproape

Aș vrea să-mi fii acum aproape, să-ți sărut ochii plânși și triști,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exiști.
Și-n taină s-mi ascund tristețea în zâmbetul ce ți-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.

Aș vrea să vezi că-i primăvară și iarăși florile-ți zâmbesc,
Iar din cenușa astăzi stinsă renaște totul și-i firesc.
Copacii iarăși au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfințesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.

Eu incă te aștept sub luna ce-a tăinuit iubirea noastră,
Lăsând să curgă râuri multe din apa limpede albastră.
Aș vrea să-mi fii acum aproape să-ți mângâi părul răvășit
Și-n taină să strivesc sărutul cel pentru care te-am iubit.

Iubire vino singur, nimic din amintiri tu să nu ei cu tine,
Cu cât vei fi mai blând cu cu-atâta totul e mai bine.
Și vom chema din largul mării pescarii drumul să ne-arate
Ca să lăsăm în urmă totul iubindu-ne cât mai departe...

[...] Citește tot

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O iubire la capatul lumii

Erau la capătul de lume doi ochi sublimi ce nu-i știam,
Puteam să ferec amintirea mai multor vieți în luciul lor,
Atât de tainic și adânc ca trilul unei păsări pe un ram
Ce-așteaptă însetată un strop de apă să vină dintr-un nor.

Mai știu că mi-am vândut visarea unei triste amăgiri
Pentru un pumn de stele ce luminează viața-mi dintr-odat,
O, ce întristător comerț, ce neștiință și câte prăbușiri
Pentru-o iubire la capătul de lume ce doar m-a întristat.

Și prin rotirea firii nepotrivite-s și acele nevinovate de la ceas
Când vezi la noi un soare arzător acolo-i iarași noapte,
Si-atunci și cerul și pământul devin ca două ființe de pripas
Ce nu mă mai ajută cu nimic și nu mai au însemnătate.

Și iarăși mă întreb dece nu mă ajută luna, regină peste noapte
Ea care-mi știe visul, și dorința de a pleca la capătul de lume,
Să caut ochii să-i știu ai mei, și să îi am mereu aproape
Ochii aceia ce-i știu doar eu, și ai cui sunt, dar nu spun nume?
De ce?...

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.

Simplă credință

Azi noapte m-am gândit la noi, și cerul luminat de stele
Făcea ca valurile mării venind din larg învolburate,
Să vadă cât de tristă sunt și cât de mult privesc spre ele
Și încă te aștept să vii pe o corabie cu pânze albe și curate.

De mult nu te-am văzut iubite și-un dor de tine mă omoară
Și-aș vrea între pământ și cer o scară să-mpletesc din vers,
Facându-mă să cred că vii iar gându-acesta mă-nfioară
Eu neavând ce să-ți ofer decât iubire sau, pe mine mai ales.

Simpla credință-ntr-o iubire ce nu se va sfârși vreodată
Este dovada că prin gânduri tu vii cu fiecare val,
Iar universul nu-mi va cere pentru iubire nici-o plată
Lasându-mă să te aștept mereu, aici la margine de mal.

De mult n-am mai văzut iubite un soare-n dulce răsărit
Cu pescăruși zburând în stoluri veniți acum din largul mării,
Și parcă-n flăcări ochii mei pe tine-acolo te-au zărit
Făcându-mă să cred de-a pururi în veșnicia depărtării.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ai plecat de mult

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Și al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăștie-n zenit,
Atunci când peste iele și dansul lor așterni ușor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Și te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l deslușesc printre fuioarele de ceață,
Și-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopții sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viață.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Și n-ai știut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng și-acum deși e mult de când tu ești ascuns în stele
Și nu mai știu de vei veni cândva să-ntâmpini nopțile din mine.

Mai spune-mi tu de poți sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescărușii de drumuri obosiți,
De-acolo din înalturi spre mine să iți îndrepți privirea
Să pot uita de lacrimi și de tristețea ochilor atâta de iubiți.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi

E iarăși noapte și iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aș vrea.
Te las și iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce ești astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in șapte veșnicii,
Te las, mi-e dor și iar te chem să vii.
E tristă fără tine viața chiar și în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost și ești al vieții mele vis!

Ce n-am știut și încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ți se ia ce ai deja, și-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Și mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciș la Luna,
Doar ea e vinovată că viața mea nu-i bună.
Aș vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Și să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și nu știu cum să-ți spun

De-ai ști ce mult aș vrea pe-o rază de lumină la cer să mă înalț
Cu mâinile amândouă să prind speranța ce-atâta mi-o doresc,
In valurile mării visarea mea de veacuri să facă-un singur salt
Ca să-mi înapoieze din alte mii de vieți doar una, aceea...
pe care o iubesc!

Oare cum să-ți spun cât îmi lipsește fericirea de a fi in doi
Si nu știu cum să-mpart tristețea ce pornește adesea către tine.
Deși a vrea să o alung să stea cât mai departe, să fugă de la noi
In noapte pâlpâind din aripi cohorte de cocori se frâng în mine.

Si nu știu cum să-ți spun ce tristă-i iarăși această primavară
Chiar daca am găsit un drum promis de mult și-n valuri aruncat,
Nu cred să mai găsesc alt drum ca sa pornesc spre pe tine iară
Așa cum am avut și ne-am pierdut precum Adam și Eva
în marele pacat!

poezie de (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt o străină în propriile mele gânduri

E tristă calea vieții și simt că parcă încă nu îmi aparțin
Prin labirint îmi caut unicul și tristul drum al vieții,
Si n-am știut ce-mi poate oferi nefericitul meu destin
De-aceea mai caut încă, culoarea de-nceput a dimineții.

Sunt o străină în propriile mele gânduri ce mă dor
Mi-am rătăcit și drumul către mine și totu-i o povară,
Când totul e atât de trist și ruginiu, și-atâta mă-nfior
De ne-mpliniri și triste lacrimi pentru a nuștiu câta oară.

Din labirint găsesc usor un drum ce duce spre uitare
Și nu mă-așteaptă nimeni c-o floare pe celălalt tărâm,
Doar fâlfâirea aripilor de cocori pe nesfarșita mare
Facându-mă să cred pentru o clipă că pot aici să mai rămân.

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitare

Din candelabre de cristal se-aude-o șoaptă,
E tânguitul unui vis aprins și dus la groapă.
E liniștea ce vine după cea mai grea uitare,
Sau e blestemul unei iubiri ce încă doare.

Acum castele în ruină adună spirite din moarte,
Ce râd încă de noi și de durerea ce încă ne desparte.
Treceam mai ieri pe-acolo făcând o sfântă cruce,
Necunoscând că azi blestemul singură l-oi duce.

M-ai învins durere și mi-ai impus cu vicleșug uitarea,
Și mi-ai luat tot ce-am avut tumultul și visarea,
Acum mă lupt să fac cărări pe ele să pot merge,
Și nu găsesc pe nimeni tristețea să-mi deslege.

Așteaptă-mă viață, ajută-mă în suflet să-ți pătrund
Să uit durerea toată să-mi construiesc alt gând.
Să caut meritata și mereu chemata-mi soartă,
Și să încep cu toate-acestea viața înc-odată.

[...] Citește tot

poezie de (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet pur

Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Și al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăștie-n zenit,
Atunci când peste iele și dansul lor așterni ușor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.

Și te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l deslușesc printre fuioarele de ceață,
Și-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopții sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viață.

Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Și n-ai știut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng și-acum deși e mult de când tu ești ascuns în stele
Și nu mai știu de vei veni cândva să-ntâmpini nopțile din mine.

Mai spune-mi tu de poți sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescărușii de drumuri obosiți,
De-acolo din înalturi spre mine să iți îndrepți privirea
Să pot uita de lacrimi și de tristețea ochilor atâta de iubiți.

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu numai vino... iubito!

De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.

Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât să-aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?

Aș vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!

Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept să vii?

[...] Citește tot

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Florentina Crăciun Fabyola@tristețe? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Florentina Crăciun Fabyola despre tristețe, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce semnifică bradul de Crăciun? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!