Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Franz Kafka despre frică

Franz Kafka

Iubite tată, m-ai întrebat recent de ce afirm că mi-ar fi teamă de tine. N-am știut, ca de obicei, ce să-ți răspund, în parte, tocmai din teama mea față de tine, în parte, fiindcă motivarea acestei temeri ar fi inclus amănunte pe care nu le-aș fi putut aduce laolaltă nici pe jumătate într-o discuție.

în Scrisoarea către tată
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -51.00- 23.99 lei.
Franz Kafka

"Teama" este substanța mea și probabil cea mai bună parte din mine.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Franz Kafka

Adevăratul motiv al temerilor mele – nu există ceva mai cumplit de spus și nici de auzit – este că nu te voi putea poseda niciodată.

în scrisoare către Felice Bauer (1 aprilie 1913)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Franz Kafka

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo și încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniștit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile și nu-mi mai ajungeau nici de departe – și astăzi aș fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulțumesc.

în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.

Franz Kafka

Astăzi aproape că nu am făcut nimic altceva decât să stau, să citesc câte puțin ici și colo, dar în esență nu am făcut nimic sau am ascultat o durere foarte ușoară cum lucrează în tâmple. Toată ziua am fost ocupat cu scrisorile tale, cu chin, cu iubire, cu grijă și cu o nedefinită frică de nesiguranță, a cărei imprecizie constă în faptul că îmi depășește nemăsurat puterile. Și nici n-am îndrăznit să îți citesc scrisorile a doua oară, iar o jumătate de pagină nici măcar pentru prima dată. De ce nu te poți mulțumi cu faptul că, în încordarea cu totul deosebită, care se menține într-un mod sinucigaș, a trăi e lucrul cel mai indicat, (ai pomenit uneori de ceva asemănător, dar pe atunci încercam să te fac să râzi), să te destinzi zglobiu, să ieși din ea ca un animal irațional (și nu iubești deloc ca un animal nechibzuința) și îți descarci toată electricitatea incomodă, sălbatică, în trup, până aproape te carbonizezi... Lucrul cel mai ciudat e că și aici, în întuneric, suntem de acord, și n-o pot crede decât în al doilea moment.

în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Franz Kafka

Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândești la altă posibilitate prin care aș putea să-ți scriu. Nu trebuie să te duci la poștă, nici chiar poștașul nu trebuie să facă asta – cine e? – nici chiar șefii de la poștă n-ar trebui deranjați pe degeaba. Dacă nu poți găsi altă soluție, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce știu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche și te-am bătut cu ea. Dar transmutația se petrecu și era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, și tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul și nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns și pompierii și cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca și cum erai desenată cu creta în întuneric și ai căzut în brațele mele, fără viață sau poate ai leșinat de fericirea că ai fost salvată. Dar și aici apăru incertitudinea transmutației, poate că eu am căzut în brațele altcuiva.

în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Franz Kafka despre frică, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook