Franz Kafka despre timp

Nu pierdeţi timpul căutând obstacole; s-ar putea să nu existe.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi vom fi împreună cinci sau şase ore, prea puţin pentru a ne vorbi, dar suficient pentru a ne ţine de mână şi a ne privi în ochi.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârşit.

Franz Kafka în America
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voia altceva decît să lase netulburată imaginea pe care şi-o făcuse, de bună seamă, prietenul despre oraşul natal, în acest lung interval de timp şi cu care se deprinsese.

Franz Kafka în Verdictul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Vrei să te alături nouă?", m-a întrebat recent o cunoştinţă care a dat peste mine în timp ce eram singur într-o cafenea aproape părăsită. "Nu, nu vreau", i-am răspuns.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vom face în aceste zile de primăvară care se şi apropie cu repeziciune? Astăzi dimineaţă cerul era cenuşiu, dar dacă ne vom duce acum la fereastră, vom fi surprinşi şi ne vom sprijini obrazul de cremonă.

Franz Kafka în Aruncând o privire distrată pe fereastră
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne plimbăm noaptea pe o stradă şi aleargă spre noi un om pe care-l vedem chiar de departe - căci strada urcă în pantă şi este lună plină - nu-l vom prinde, chiar dacă apare cineva care fuge şi strigă după el, ci-l vom lăsa să alerge mai departe.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sigur că Duminica nu-mi poate aduce niciodată mai multe foloase decât ziua de lucru, pentru că prin orarul ei special îmi răstoarnă toate obiceiurile şi am nevoie de excedentul de timp liber ca să mă instalez, de bine, de rău, în această zi deosebită.

Franz Kafka în Jurnal
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici odihneşte fostul comandant. Partizanii lui, care nu pot avea astăzi nici un nume, l-au aşezat în mormînt şi i-au pus o lespede. Dăinuie profeţia că, după un anumit număr de ani, comandantul va învia şi va porni din această casă, în fruntea partizanilor săi, la recucerirea coloniei. Credeţi şi aşteptaţi!

Franz Kafka în Colonia penitenciară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vorbă, totul putea fi o glumă, o glumă grosolană pusă la cale de colegii de la bancă, din cine ştie ce motive — poate fiindcă azi era ziua lui, ziua cînd împlinea treizeci de ani — asta s-ar fi putut, fireşte; poate că ar fi fost de ajuns doar să le rîdă în nas, într-un anumit fel, paznicilor, ca ei sărîdă împreună cu el;

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineaţăarestat. în dimineaţa aceea, bucătăreasa doamnei Grubacn, gazda lui, care îi aducea micul dejun înfiecare zi la opt, nu se ivi la ora obişnuită. Asemenea lucru nu se mai întîmplase niciodată pînă atunci K. mai aşteptă o clipă. Culcat pe pernă văzu cum bătrîna care locuia peste drum îl privea cu ocuriozitate absolut neobişnuită.

Franz Kafka în romanul Procesul, Editura Pentru Literatură Universală, Arestarea (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au sosit scrisori de duminică, luni şi o carte poştală. Judecă şi tu corect, te rog, Milena. Stau aici atât de izolat, atât de departe şi totuşi relativ liniştit şi îmi trec tot felul de lucruri prin minte, spaimă, nelinişte, aşa că transcriu toate astea, chiar dacă nu prea are sens, şi uit tot, când îţi vorbesc ţie, te uit chiar şi pe tine şi abia când sosesc din nou două astfel de scrisori, devin iarăşi conştient de situaţie.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo şi încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniştit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile şi nu-mi mai ajungeau nici de departe – şi astăzi aş fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulţumesc.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci este noapte şi nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalţă în faţă sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărţuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă şi atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu ştiu nimic unul de altul şi fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Şi la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiţi după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroşi că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.

Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam de fapt ce avea să scrie în scrisoare, era de fapt înscris în spatele tuturor scrisorilor, era în ochii tăi, în cutele de pe fruntea ta, şi o ştiusem, tot aşa cum unul care şi-a petrecut ziua întreagă în cine ştie ce scufundare-în-somn-visare-spaimă îndărătul obloanelor închise, seara deschide ferestrele şi fireşte nici nu e surprins şi îşi dă seama că a ştiut tot timpul că acum e întuneric, un întuneric miraculos şi adânc. Văd cum te chinuieşti şi te zbaţi şi nu reuşeşti să te desprinzi şi n-ai să te desprinzi vreodată, văd asta şi totuşi, n-am îngăduinţă să spun: rămâi acolo unde eşti!

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândeşti la altă posibilitate prin care aş putea să-ţi scriu. Nu trebuie să te duci la poştă, nici chiar poştaşul nu trebuie să facă asta – cine e? – nici chiar şefii de la poştă n-ar trebui deranjaţi pe degeaba. Dacă nu poţi găsi altă soluţie, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce ştiu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche şi te-am bătut cu ea. Dar transmutaţia se petrecu şi era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, şi tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul şi nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns şi pompierii şi cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca şi cum erai desenată cu creta în întuneric şi ai căzut în braţele mele, fără viaţă sau poate ai leşinat de fericirea că ai fost salvată. Dar şi aici apăru incertitudinea transmutaţiei, poate că eu am căzut în braţele altcuiva.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!