Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Frederic Chopin și viață

Citate despre Frederic Chopin și viață

citate despre Frederic Chopin și viață (inclusiv în versuri).

Umberto Eco

Compozițiile muzicale pot fi foarte triste - Chopin - dar ai o plăcere în această tristețe. Consolarea ieftină este că vei fi mai fericit. Consolarea mai înaltă este plăcerea și recunoașterea propriei tale nefericiri, plăcerea de a-ți fi recunoscut soarta, destinul și viața așa cum sunt și de a atinge astfel o formă mai înaltă de conștientizare.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba italiană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la It.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Numero Zero" de Umberto Eco este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.00- 18.99 lei.

O ceașcă de cafea

Ce minunat ar fi dacă am putea
Să bem acum o ceașcă de cafea
Tu un espresso, frișcă și mult lapte
Eu te-aș sorbi, iubito, printre șoapte

Dacă am bea și un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Și am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin

Când zorile ne-ar prinde îmbrățișați
Să bem o ceașcă de cafea cu mult zaț
Dacă părea prea dulce sau amară
Să știi că te iubesc ca prima oară

Nu am nevoie în viața asta de nimic
Doar de o pungă de cafea și un ibric
Să torn în el dacă și tu ai vrea
O linguriță din iubirea mea și-a ta

[...] Citește tot

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la Frederic Chopin și viață, dar cu o relevanță mică.

Învățați de la ei...

În iarna "81 în... Latina se numea
În lagăr de fugiți "profughi stranieri" stăteam
Cehi, albanezi și ruși, maghiari, poloni eram
Blestemuri de popoare... cu comunistă stea

Nu cunoșteam nici limbă, nici cum să cer înduplec
Prin semne, simpatie... ne înțelegeam oricum.
Din toți aveam prieten pe acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown... cu mare suflet.

El m-a învățat credința, mai mult decât aveam
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine
Mi-a explicat istorii de leși, de ruși... de mine
M-a dus la Vaticanul... Papă polon de neam.

Plecați apoi aiurea peste oceane... mări
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o țară uriașă
Primiți ca regi... gândeam, dar doar valori în fașă
Ni se dădea normalul, la martori de... orori.

[...] Citește tot

poezie de (18 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Barul de noapte

824: dragostea și viața femeilor.
Violoncelul soarbe pripit o dată. Flautul
râgâie gros trei tacte în șir: minunată cină.
Toba citește romanul polițist până la capăt.

Dinți verzi, Pistrui pe mutră
face semn lui alde Pleoape bobotite.

Păr năclăit
îi turuie Gurii căscate cu polipi
vorbe de credință iubire speranță în jurul gâtului.

Gușe tânără e amabil cu Nas cârn.
Îi plătește trei halbe.

Cur de găină cumpără garoafe
s-o îmbuneze pe Bărbie dublă.

Si bemol-minor: sonata opus 35
Doi ochi rag:

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mademoiselle SimoneSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dama de roșu - nocturnă vals manea

pentru că deseori se face trist. și uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roșu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină șerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roșu, să mă recunoști.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roșu. îmi scot cuiul din inimă și ea cântă. mușc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lățit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viața mea. uite cât roșu ai lăsat în urma ta, stângaciule.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acuzată de...

am devenit arămie în acest prezent rănit
de forma trupului tău ce se dezbracă în imaginație
buzele pictează amfora cu chip de pasăre
arderea noastră sălbatică sună atât de aspru
la mijloc de timp sprijinit pe verde gălbui

toamna se abandonează la fereastra cu gratii zig-zag
cu o ultimă suflare îți lipește sărutul pe sânii de aramă
supărată că nu mai știu să mă joc mă prinde
dincolo de sâmburii amari în realizarea
unui foarte discret umor și a unei fine ironii

rezemată de pervazul ferestrei mestec iluzii
înăsprită de nerostire viața se schimbă singură
am uitat să fug rămân întunericul fără cuvinte
acuzată de culorile ploii de toamnă
în concertul din mi minor de Chopin
cântat de un pian și orchestră

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de tristă-mi părea viața...

Îmi pare că nu sunt temple și nici ziduri, pe unde trec eu...
și nici bariere... un drum de păsări...
atât de tristă-mi părea viața...
că e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale, cărora mă închin eu,
e și ăsta un fel de a demistifica viața...
așez zânele pe portative,
și le numesc chopin...
apoi
cuvintele nu le mai spun.
nu le mai pun.
nu mă mai gândesc la nici măcar unul.
le țin, în taină, în buzunarele poate prea sparte.
e numai în vrăjitorie și în ghiocurile mărilor viața aceasta,
din ea nu se mai iscă viitor.
și
alerg
prin viață, suflecându-mi hainele, poalele, să mi le fure păsările, veacurile, vrăjitoarele din anonimat,
poștărițele împing încă scrisori către Dumnezeu, unde ești, Doamne, unde ne sunt rugăciunile,
spun ele, împingând la scrisori.
e totul uscat,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Cum ai făcut?!

Cum ai făcut s-aprinzi iubirea-n mine,
Când nu speram ca cineva s-o facă,
În pieptul meu de tristă Andromacă,
Peste cenușa vechilor ruine?!

Cum m-ai făcut să mă deschid ca floarea,
Când veșted era rodul meu de-o vreme
Și sta strivit sub trainice blesteme,
Sperând să îl învii cu sărutarea?!

Cum ai făcut din mine poezie,
Când eram noapte fără stele, lună,
Cu visele-mi pierdute în furtună,
Și-al lor ecou ce-mi spunea că nu-s vie?!

Cum ai făcut de sufletul nu-mi plânge
Când plâns-a-n van pân' la epuizare,
Iar azi, la fiecare deșteptare,
Îmi fierbe-n vene al iubirii sânge?!

[...] Citește tot

poezie de din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anti-poem

Soare și anti-soare, umbră și anti-umbră,
De ce nu ar fi și anti-poemul o chestie valabilă?
Pafnutie-antipafnutie, oamenii adevărați s-au rărit
precum copacii, unii aleargă stând pe loc,
alții își văd ceafa și le place, trăsura ne lasă la nr. 4,
acolo sunt patru morți, joacă șeptic, i-am trezit,
istoria faptelor nu este exactă, morții visau că sunt morți,
ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuți
în același an cu mine, eu visam că sunt viu,
anual ne întâlneam "La mama", fain restaurant,
peștii se uitau cu jind la noi, gândeau,
de-ați fi voi n farfurie, ei?
Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină
Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?
Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,
Cu brațele palpăm aerul, ce așteptăm?
Fanfara repetă marșul lui Chopin, ce așteptăm?
Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoței.
Ori mergem la fete ori facem o revoluție, tot aia este.
Vă invit la un slip-cocktail. Scoși de guler

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înlăuntrul meu cerul înstelat de Van Gogh

(Femeilor)

Am remușcarea cui nu are niciodată remușcări;
zgomotul gestului grabnic greșit
și zbătutul surd al ușii de acasă,
respirației scurte ce mă strânge de gât
și ochii strălucitori de un cer înstelat.

Am părul lăsat pe spate și unde de miere,
precum câinii liberi fără de stăpân;
picioare goale pentru a merge pe străzi,
buze primitoare și timide de surâsuri,
piele de vanilie și mâini moi de mătase.

Am dimineți distonate de nopți nedormite,
după-amiezile de furtuni și serile de ploaie,
când incertitudinile vin după mine,
bucuria de a trăi zorile într-un apus și,
singurătatea și zgomotul bătăilor inimii.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Frederic Chopin și viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook