Friedrich Nietzsche despre prăpăstii

Dacă te uiţi adânc în abis, se reflectă şi abisul în tine.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te uiţi prea mult într-un abis, abisul se va uita şi el prin tine.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se luptă cu monştri trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru. Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, prăpastia va privi şi ea în adâncul tău.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e o sârmă întinsă între animal şi Supraom, o coardă peste un abis.

definiţie celebră de Friedrich Nietzsche în romanul Aşa grăit-a Zarathustra
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să ridici un gard pe buza prăpastiei, decât să zideşti un spital la poalele ei.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se luptă cu monştrii, să ia aminte, să nu devină el însuşi un monstru. Iar de priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În definitiv, are să fie aşa cum este şi a fost mereu. Lucrurile mari sunt rezervate oamenilor mari, abisurile rămân celor profunzi, dezmierdările şi fiorii sunt pentru cei rafinaţi, pe scurt, lucrurile rare sunt pentru oamenii rari.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualităţii, a mândriei, a setei de putere, setei de câştig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viaţa la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieţii. Acelaşi mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiţi de voinţă, prea degeneraţi pentru a-şi putea impune o măsură în aceasta, de acele naturi având nevoie de o trappe, metaforic vorbind (şi nemetaforic), de o irevocabilă declaraţie oarecare de duşmănie, de o prăpastie între ei şi pasiune. Mijloacele radicale le sunt indispensabile doar degeneraţilor; slăbiciunea voinţei, mai precis incapacitatea de a nu reacţiona la un stimul, nu e ea însăşi decât o altă formă de degenerare.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor (1888)
Adăugat de Adrian Tofei
Comentează! | Votează! | Copiază!