Vreau să mă dezbraci de cuvinte până când inima mea va rămâne fără secrete.
aforism de Gabriel Petru Băețan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dragostea poate supraviețui chiar și fără cuvinte. Nu și fără tandrețe.
Gabriel Petru Băețan în Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unele cuvinte mușcă din carne mai violent ca orice animal. Unele animale ne mângâie din privire mai blând ca orice cuvânt!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Cotloanele ironiei
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele sunt prea puține. Dacă am comunica prin bătăile inimii, ar fi mai multe de spus.
citat din Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Onoare, ce cuvânt vetust! Preistoric aproape...
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem mori de vânt într-o clepsidră, suspendate de cuvântul dragoste.
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om cu adevărat valoros nu simte nevoia să etaleze asta la fiecare două cuvinte!
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare om e un poet. Dar numai sufletele incoruptibile răzbat deasupra cuvântului!
aforism de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paralelism liric
dacă aș fi fost meșterul Manole
m-aș fi zidit pe mine însumi
aș fi renunțat la sufletul meu greu și dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinței
pentru femeie
și artă
dacă aș fi fost Cristofor Columb
nu aș fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu și ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu
dacă aș fi fost Napoleon Bonaparte
m-aș fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
și nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minți
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitirul cuvintelor
acolo unde pe măsură ce îmbătrânim
nefericirea ne înțeapă tot mai des în piepturi
acolo, între cearcănele sufletului
sub sârmoasa iarbă a regretelor
zac toate cuvintele pe care nu am avut curajul să ni le rostim
ca niște copii morți la naștere
-
amintirea lor ne suprimă înălțarea
amintirea țipătului lor ne asurzește
orice gând, orice vocație, orice destin
acolo, fix în locul acela
singurătatea își înfige adesea cârligul în noi
balansându-ne viețile deasupra unei mări de acidă incertitudine
folosindu-ne visele spulberate
pe post de scripete
acolo totul este o rumoare
despre ceea ce am fi putut
să devenim
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești destinul meu
Tu ești destinul meu
cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe
tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte
sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată
uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Presimțire
Eu nu sunt decât o presimțire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on și off...
Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldește cuvintele
O carte uitată în colțul memoriei colective
O convulsie nemângâiată...
Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Și carnea care subjugă dorul...
Eu nu sunt decât un zbucium care arde mocnit.
Cândva, esența mea va fecunda și alte arderi.
Eu nu sunt decât un vis pe care l-a avut mama mea în tinerețe.
Năzuința ei cea mai puternică.
Un freamăt.
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anti spirit
Știri peste știri și nici un chiștoc de adevăr!
Biserici la fiecare pas și nici un loc de odihnit spiritul!
Vrei să uiți totul dar facturile nu îți permit acest lux.
Vrei să asculți ceva revigorant
Ceva care să îți aducă aminte cine ești și de unde vii
Dar în tăcere, ce năstrușnic zgomot!
Noroc cu cu Balada lui George Enescu!
Vrei să citești ceva de oblojit rănile
Dar toate cărțile geniale sunt scrise de anonimi.
Vrei să îmbrățișezi ceva percutant ca un pahar de vodcă
Dar toți oamenii care îți ies în cale sunt transparenți!
Vrei să blestemi dar cuvintele ți se poticnesc în gât.
Vrei să dormi dar te bântuie nenăscutele disperări.
Vrei să te descarci și tu cuiva
Suflet de la suflet
Dar numai ecrane și aplicații!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Regenerarea prin scris
oare despărțirile
proiectează sfârșitul lumii
înlăuntrul nostru?
oare între reprimarea sentimentelor
și o sinucidere pe hârtie
există vreo diferență?
oare cuvintele dintr-o poezie
își părăsesc vreodată muza?
oare povestea noastră continuă
și după ultimul punct
pe care-l voi scrie?
oare sufletul meu
se regenerează
prin scris?
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat să fiu singur
lăsat mai mereu de izbeliște
am învățat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
și că atunci când cei mai mulți dintre oameni nu te pot înțelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor
am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident
și că orice cuvânt care nu îți este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...
am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
și că pe întuneric gândurile vin mai ușor
am învățat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi niște simple măști în spatele cărora se pot ascunde monștrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiți prea des în oglindă
sau că în timp chiar și mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propunere de legi cosmice pentru poeți
ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeți
cum ar fi sticle de uitare, la discreție
căci numai Dumnezeu știe prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conștiința lor
cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervații
de liniște
căci poeții sunt ca niște angajați ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar și străfundurile morții
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar și de ultima stea din Univers
și dacă tot veni vorba de neființă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântați poeții
să nu poate păși numai veșnicia
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presimțire
Eu nu sunt decât o presimțire
A destrămărilor ce vor veni
Un implus
Între on și off...
Eu nu sunt decât tăcerea
Care îmboldește cuvintele.
Eu nu sunt decât dorul care bântuie carnea
Și carnea care subjugă dorul...
Eu nu sunt decât un zbucium, un gând care arde mocnit.
Cândva, cenușa mea va fecunda și alte arderi.
Eu nu sunt decât închipuirea din tinerețe a mamei mele.
Năzuința ei cea mai puternică.
Un freamăt.
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul în care locuiesc...
Locuiesc într-un oraș în care banii și premiile literare nu curg.
Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă.
Mă trezesc în fiecare dimineață înainte să adorm cu adevărat
și mă avânt pe stradă ca într-un malaxor de măcinat conștiințe.
La capătul fiecarei zile
mai nici un vis nu scapă de nevătămat.
Trenurile care duc spre consacrare nu opresc în orașul acesta întotdeauna.
Trebuie să te urci în ele din mers.
Uneori îl mai vizitez pe Schwartz și ne ucidem unul altuia monotonia
vorbind ba despre șubrezenia paradisului ba despre transparența spiritului.
În general despre ceea ce cuvintele nu pot consemna.
El își fumează pipa, eu fumez fiecare cuvânt care adie între noi până la măduvă.
Eu îi împrumut lui paginile mele nescrise, el îmi împrumută mie anduranța nervilor săi.
Ceea ce îmi place la el este că la ferestrele sale nu cântă decât păsările acelea
ce au trilul desăvârșit.
Împărtășim și aceași viziune politică: mai bine un șoim anonim decât un papagal celebru.
"Cei o sută" nu este doar o carte vă spun. Este chiar Mureșul interogat despre amintirile sale
de la începutul lumii până acum.
Alteori vizitez marile catedrale ale orașului unde mă fac nevăzut în vreun colț,
nu neapărat pentru a mă ruga sau reculege,
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina luminii
Am publicat trei cărți dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunț la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinți
Care să mă formateze!
Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...
Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.
Lumina aceia fără de care poeții nu scriu,
ci bolborosesc!
Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naștere
refractă această lumină
Iar noi ceilalți suntem prea netrebnici
ca să o percepem!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxuri de poet
să decojești răspunsurile de aparențe
adesea cu prețul insomniei
să nu suferi de nimica și să ai sufletul sfâșiat de lipsurile altora
să taci
și vuietul gândurilor tale să sperie chiar și țânțarii care îți râvnesc sângele
să auzi cum trece viața dinspre carne înspre pietre
să simți îmbrățisările morților tăi
în mirosul de după ploaie al pământului
să fii o epavă amoroasă și cu toate astea să se ancoreze de cuvintele tale
alte naufragiate suflete
să îți permiți întotdeauna să donezi bucăți din tine
indiferent dacă tu ai sau nu ce pune pe masă
să privești lumea printr-un hublou prin care până și hoiturile
par să aibă în ele ceva miraculos
să fii porțelanul pe care îl poate sparge numai gândul promiscuității
să fii asamblarea limbii tuturora
să fii toate lacrimile
plânse și neplânse
revărsate într-un vers...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Gabriel Petru Băețan despre cuvinte, adresa este: