Început
Miroase-a somn
Și-a nucă-n ciocolată.
Din vorbe cresc
Iubiri molipsitoare.
Le adorm în păr
Și-n mâini retrase-n lene,
Încet.
Miroase-a zâmbet
Și-a frunză galbenă, strivită.
Din gânduri cresc
Iubiri copilăroase.
Le strâng în toamnă
Și-n ochi închiși de jenă,
Ades.
Miroase-a viață
Și-a cântec scobit de cuvinte.
Din perne cresc
Iubiri stăruitoare.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (11 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dă-mi
Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Și să-i închid când noaptea
Vorbește-a întuneric,
Cu greieri.
Dă-mi din fața ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Și s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.
Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Și să-l cuprind când ceața
Lucește-n întuneric,
Cu umbre.
Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
1. E mâna mea pe fruntea-ți
Când dormi cu somn adânc
Iar pleoapele-ți ce mișcă
În vise-ușor se frâng!...
2. E gura mea ce-alintă
Când ne jucăm de-a... jocul,
Șoptind povești nespuse,
Să ne-amăgim... norocul.
3. E părul meu în mâna-ți
Când ticul tău se-avântă
Și caută "inele"
Pe degete să-nvârtă...
4. E-a mea îmbrățișarea
Pe care-o furi distrat
Când spatele-mi întorc
C-un zâmbet "supărat"...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (24 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până nu mai sunt
Știi ce-mi șoptește
Noaptea
Când apari pe cerul meu
Din umbră?
Proptește-ți somnul
De umărul meu,
Iubito,
Să împărțim stelele
Până nu mai sunt...
Știi ce-mi îngână
Ziua
Când rămâi pe cerul meu
În lumină?
Ascunde-ți genele
În razele mele,
Iubito,
Să alunge norii
Până nu mai sunt...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (25 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi dorm
Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...
Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...
Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la somn, dar cu o relevanță mică.
Emoția lui "a fi"
E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleași ațe,
Ca unirea a două jumătăți de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greșeală,
Ca tine când dormi...
E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi...
E frumos,
Ca ulița întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vineri
Nu-i ceață-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.
Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.
Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.
Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.
Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământ
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare...
Ce știi tu?
Eu știu...
Că sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absență...
Ce știi tu?...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rai
Se lasă seara-n suflet, o seară cenușie,
Cu luni întunecate, cu stele negre-o mie...
E tristă libertatea ce somnul vietii-o poartă,
Când sufletul se-nalță uimit spre Dreptul Tată.
Și drumul e lumină dar e și noapte-amară
Și prinde-n sine taina eternei vieți povară.
În cale se perindă îngeri căzuți și sfinți,
Dând glas divinității prin "zbor" sau suferinți.
Chin și apăsare, drumu-i se lungește,
Se-ntinde-n clipe, zile, se-nalță greu și crește
Până-n vârf de cer, unde noaptea plină
Se pierde-ncet în umbre, se stinge în lumină...
Vis de infinit, fior perfect și nou,
Se-nalță-o lume lină, un joc ferit de rău;
Din ea se-alege-un suflet, se-aprinde o suflare
Se cheamă-n veșnicie, se integrează-n zare...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (2008)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabet
Arzând, ți-am scris în tăcere și
Binele meu ți-a tăiat jumătatea,
Când ai uitat să mă privești...
Dincolo de mine e ceață densă iar
Eu nu mai văd dacă vii sau pleci...
Frumos era să fi deschis ochii când era cald pentru că
Gândul meu te raționează egoist acum...
Hartă n-am să-mi revin,
Inima ochilor doare în absență,
Jumătatea s-a ciobit pe margini și
Kilograme de dor s-au proptit pe slăbiciune...
Lumină vreau, în pori și-n suflet, căci
Motivele s-au strâns de mult în urne, umbrind, și
Nu-i soare înăuntru, ci frig...
Oare e gând mai mult ca suflet sau
Poate m-ai uitat în rânduri vechi
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (24 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață-mă tu
Învață-mă tu!
Poate anii mi-s dușmani
Și mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai știu să privesc
Și doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiți,
Cum taci...
Învață-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Și mi-am uitat simplitatea frumosului
În pașii prea mulți,
Poate nu mai știu să fiu
Și doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...
Învață-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gabriela Chișcari despre somn, adresa este: