Gabriela Genţiana Groza despre mere

merii în floare-
sirena se opreşte
lângă moara de vânt

haiku de Gabriela Genţiana Groza (13 mai 2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nopţii-
razele lunii printre
merii în floare

haiku de Gabriela Genţiana Groza (aprilie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuieluşa vie

O şopârlă cât un deget
Tot aleargă fără preget,
Musafir din mirişte
N-are pic de linişte

Şi se-nvârte în livadă
Printre pomi, fără să vadă
Merii grei cu mere coapte
Care chicotesc în şoapte:

"De grăbită ce-i surata,
A pocnit în cap lopata,
A mişcat cu coada sapa
Şi-a vărsat din cană apa..."

Trupul luciu, arămiu,
Fuge ca argintul viu,
Nu spune măcar "pardon"
Parc-ar fi la maraton!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dovlecii la vânzare

Iese ursul la plimbare
Şi-ntâlneşte-o vulpe mare
Cu un sac plin de dovleci
Şi-o întreabă: "Unde pleci?"
- Duc dovlecii la vânzare
În poiană-n piaţa mare.
- Dă-mi şi mie un dovleac,
Pentru tine e un fleac...
- Eu mă tem c-o să te-îneci
Cu seminţe de dovleci;
Mergi mai bine în pădure
Şi mănâncă fragi şi mure,
Uite, ţine două mere,
Mă grăbesc, la revedere!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (23 februarie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Amurgul verii de-i aproape
Îşi face cortul cocoloş,
Sprinţară sare peste ape
În cucurigu de cocoş.

Din portul ei, doar trena verde
Pe creste lunecă pieziş,
În zare trupul i se pierde
Că-i zvon de toamnă-n stejăriş.

Octombrie. Lumina-i clară.
Purtând condurii arămii
Soseşte dânsa c-o vioară
Şi cântă strugurii în vii.

Se scaldă-n părul de codană
Brânduşele liliachii,
Din păru-i cad câte-o castană,
Gutui şi mere aurii.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codana

Opreşte-ţi umbletul, codană,
Nu mă lăsa în suferinţi,
Că tu îmi faci în suflet rană,
Cu veşnic buzele-ţi fierbinţi.

Ci stai în loc şi te gândeşte
Ce tremur laşi în urma ta,
Când umbra-ţi fragedă stârneşte
Potop de patimă şi stea.

Opreşte-ţi mâna să atingă
Culori şi lacrimă şi viers
Şi vei vedea c-o să se stingă
Orice senin din Univers.

Opreşte ochiul tău să vadă
Câmpii în verde auriu
Şi vei simţi cum o să cadă,
În ropot, cerul brumăriu.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile nopţii

E-aproape Noaptea, bruna zână.
Sfioase stele lucitoare
Ascund târzii raze de soare,
Cu Seara, şoaptele îngână.

Astâmpără cu cântu-i moale
A puilor nebună joacă,
Îndoaie ritmuri ca de toacă,
Suflările muncesc domoale.

Se lasă ea. Preschimbă tot,
Îşi cheamă umbrele acum,
Presară liniştea pe drum,
Fiorul e al ei nepot.

Din coşul plin cu acadele
Şi felurite roade-mparte,
Citind pe nume dintr-o carte,
Ocheşte trupuri prin perdele.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!