Gabriela Genţiana Groza despre negru

Plaja pustie -
un căţelandru negru
zburdă sub lună

haiku de Gabriela Genţiana Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul oglindit
pe unda liniştită
a Crişului Negru
în cuib pe ram de arin
ciripit de cinteze

tanka de Gabriela Genţiana Groza (19 mai 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare-n eclipsă-
unda Crişului Negru
în nemişcare

haiku de Gabriela Genţiana Groza (martie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea Măriucăi (acrostih pentru Maria)

Doamne Sfinte, mă iubeşti,
O spun îngerii din cer,
Apa râului sfinţeşti,
Munţii, culmile-n eter,
Nopţi ne dai cu străluciri.
Eu mă rog pentru părinţi,
Tu duh sfânt să le inspiri,
Evlavie de la sfinţi.
Inimile să-întăreşti,
Umbre negre să alungi,
Bun Părinte, mare eşti!
E minune unde-ajungi!
Sfânt Potir, tu străluceşti,
Calea vieţii îndelungi.

acrostih de Gabriela Genţiana Groza (2 mai 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân şi neliniştit

Printre puştoaice s-ar fi dus
La tratament, la Marea Neagră,
Dar medicul, cică i-a spus:
"Mai bine, ia câte-o viagră!"

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iarăşi teme

Toamna-i anotimpu-n care
Sunt în floare crizanteme
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.

Fără mine şcoala oare
N-a fost totuşi plictisită,
După cum şi tabla pare
C-a fost neagră, necăjită?

Clopoţelu-ntreaga vară
A stat într-un colţ cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai -nainte.

Am intrat iar în viteză
Ore lungi şi recreaţii,
Tare dor îmi e de-o teză
Ce sătul sunt de distracţii!...

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna şcolăriţă

Toamna e o şcolăriţă
Care poartă coroniţă,
Are-n mână un penar
Şi carnetul de şcolar.

Toamna este vremea-n care
Sunt în floare crizanteme,
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.

Fără mine şcoala mare
N-a fost totuşi plictisită?
După cum şi tabla pare
C-a fost neagră, necăjită...

Clopoţelu-ntreaga vară
A stat într-un colţ cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai-nainte.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgula şi apostroful

Graţioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă priveşte visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanţa mare.
Iau o carte şi mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.

Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aştern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră şi-au găsit.

Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ad tuam statuam

poetului Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis

Ce cauţi tu, aice, străin din altă lume?
Ai poposit la Tomis, plutind pe mări în spume?
De ce tocmai pe ţărmul ce vitregă primire
Oferă celui care-i zvârlit spre chinuire?
Căci malul Mării Negre nu-i pentru ospeţie...
O, da, tocmai de-aceea ţi-a fost hărăzit ţie,
Să ispăşeşti greşeală de duşmani născocită,
Să porţi în piept durerea de viaţă chinuită...

Să râdă hâd la Roma duşmanii tăi de moarte,
C-a reuşit exilul la Tomis să te poarte,
Să-şi soarbă-n tihnă cupa cu izul răutăţii,
Ca vipera vărsându-şi otrava nedreptăţii!...
Şi totuşi tu, acelaşi străin şi gânditor,
Rămas-ai pe-al tău soclu de om înnoitor
Şi-ai străbătut prin veacuri, strivind în lumea veche,
Tot valul plin de ură, grozav, fără pereche!...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1960)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile nopţii

E-aproape Noaptea, bruna zână.
Sfioase stele lucitoare
Ascund târzii raze de soare,
Cu Seara, şoaptele îngână.

Astâmpără cu cântu-i moale
A puilor nebună joacă,
Îndoaie ritmuri ca de toacă,
Suflările muncesc domoale.

Se lasă ea. Preschimbă tot,
Îşi cheamă umbrele acum,
Presară liniştea pe drum,
Fiorul e al ei nepot.

Din coşul plin cu acadele
Şi felurite roade-mparte,
Citind pe nume dintr-o carte,
Ocheşte trupuri prin perdele.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghemul şi papucul

E o zi de primăvară;
Într-o cameră de ţară
Una, cam nepricepută,
Face-o vestă începută
De trei luni şi jumătate
(Mai are un sfert din spate)

Curând, Paştile-s aproape,
S-a dus sloiul de pe ape,
Iarba iat-o încolţită,
Salcia înmugurită.

Pe femeie-a prins-o zorul,
Dar nu-i vine deloc sporul;
Şi-n ăst timp, cum merge lucrul,
Merg şi ghemul şi papucul;
Unul se rostogoleşte,
Celălalt sporovăieşte:

Că piciorul ne-ncălţat

[...] Citeşte tot

fabulă de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare între două senioare

Draga mea, aşa o fi,
Cum spui tu care îmi scrii
Că putem să mai răbdăm
Şi să nu ne-ncrâncenăm.
Dar, pe bune, surioară,
Tu nu vezi ce e în ţară?
E amară, viaţa-i grea,
Neagră e ca o cafea...
Îi pusei niţică frişcă
Însă-acuma, parcă pişcă.
Şi mă doare, draga mea,
Unde au târât ţara.
Cu atâţia politruci
Nici n-ai unde să te duci,
Că au dus ţara-n gunoi,
Vai de ei!... dar vai de noi!
Ne arată câte-o poză
Să simţim că viaţa-i roză.
Şi atunci, mă rog mereu,
Numai bunul Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (14 octombrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, de ce "habar n-am?..."

Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...

- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?

- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!