Evenimentul secolului
S-au dus soacrele pe Marte
Și-napoi nu vor veni,
Plâng nurorile departe
De gurița lor... o zi!
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (21 octombrie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Someș gânduri când se duc...
Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?
Pe Someș gânduri când se duc...
E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mototoala
Mototoala e o minge
Care plânge de se stinge,
Supărată că e mică,
Cât o nucă mai voinică.
Ea a fost odată mare,
Dar s-a dat de-a dura tare
Și-a-ntâlnit seara în poartă
Un cui rău, și-acum e spartă.
Mingea este dezumflată
Nici rotundă nu-i, nici lată.
Are-n ea atâta viață
Cam cât are o paiață.
Tot încearcă să se-nfoaie,
Mai ales după vreo ploaie;
În zadar trudește însă
Și e tristă rău și plânsă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de crin
Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveșmântată.
Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Și se topește gândul efemer
În zori de zi, de doru-ți, dragă floare.
În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău și cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.
Pe ramul vremii iar ai înflorit
Și ți-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârșit,
S-au răspândit din mantia-ți curată.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Confesiune
Mă împresoară chipuri stranii
De carnaval împărătesc,
Preschimbă zilele și anii
În nimb de suflet omenesc.
Se-adună-n cerc pe boltă norii
Deasupra boabelor în pârg
Și risipind din stol prigorii
Alungă clipele ce plâng.
Se oglindesc pioase-n unda
Cu nuferii nepieritori,
În apa limpede, fecunda
Izvorâtoare de fiori.
Sărută din icoane darul
Bisericuței dintr-un lemn,
Se-alină-n taină în altarul
Pătruns de-al cerurilor semn.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Sertanianul și alte povestiri (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Roma lui Ovidius
poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus
Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aștrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaștri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...
Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermele și melcul (fabulă)
După ploaie, în ogradă,
Pe-o cărare, într-un sat,
Melcu-i bucuros să vadă
Vreme bună de umblat.
Cum îl știm, cu casa-n spate,
Fără grabă, măsurat,
A avut pe săturate
Iarbă grasă de mâncat.
Ochii-n vârfuri de cornițe
Ageri îi îndreaptă-n jos,
Spre petunii și roinițe;
Drumul nu mai e prăfos!
Cine e ca el? Cu toate!...
E stăpân, are un rost,
Cu căsuța lui pe roate,
Oricând stă la adăpost!...
Pe cărare, lângă dânsul,
Un biet vierme ofticos,
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (16 august 2014)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța codrului
Crescut până mai ieri în soare
Lumina corpul îmi hrănea,
Împrăștiam în jur vigoare,
Ozonul ceața o gonea...
Dar am intrat acum în umbră
Și larve pieptul îmi golesc,
M-așteaptă înfruntare sumbră,
Uitate, frunzele pălesc;
Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe,
Cum lacome din sevă trag!
Îmi chem ciocănitori s-asculte,
Să-mi lecuiască trupul slab.
Răceala firii mă-nconjoară,
În barbă-mi se-nmulțesc ferigi,
Aud toporul cum doboară,
Mă dor ecouri, dacă strigi...
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gabriela Gențiana Groza despre plâns, adresa este: