Gabriela Genţiana Groza despre umor

Pescărească

Văd că nu e de glumit,
Vremea e de pescuit,
Peştele ar vrea să scape,
Iar pescarul... să se-ndoape!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din revista "Ebibliothecaseptentrionalis" a Bibliotecii Petre Dulfu din Baia Mare (20 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revista "Lumea epigramei"

Am decis, neapărat,
Să mă las de glume
Şi de-aceea am intrat,
Într-o altă lume.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ la un sfert de veac

Le-am trecut pe rând pe toate,
Cu eforturi peste poate,
Dar ce e mai grav în lume:
Am rămas orfani... de glume!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (23 decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Facebook-ul nu-i de glumă

Am sunat la sonerie douăzeci minute pline,
În zadar, că mămăiţa, să-mi deschidă nu mai vine,
Mare bai... sun disperată, dar când gata-s să mă duc,
Îmi deschide şi îmi zice:,, hai să vezi ce-i pe Facebook!...,,

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (16 martie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

Am venit grăbit la şcoală
Ameţit ca după boală,
Nu mă odihnesc de fel
Fără domnul Clopoţel.

Clinc, clinc, clinc mă strigă-afară
De cu zori şi până-n seară;
Îi răspund:,, Vin, nu te teme!''
El insistă să mă cheme.

Şi-atunci pun la tălpi viteză
Că m-aşteaptă cu o teză,
O compunere sau două
Despre-a noastră şcoală nouă,

Care este--după mine--
Stupul cu elevi-albine,
Unde micul Clopoţel
Simte că e şef şi el.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile nopţii

E-aproape Noaptea, bruna zână.
Sfioase stele lucitoare
Ascund târzii raze de soare,
Cu Seara, şoaptele îngână.

Astâmpără cu cântu-i moale
A puilor nebună joacă,
Îndoaie ritmuri ca de toacă,
Suflările muncesc domoale.

Se lasă ea. Preschimbă tot,
Îşi cheamă umbrele acum,
Presară liniştea pe drum,
Fiorul e al ei nepot.

Din coşul plin cu acadele
Şi felurite roade-mparte,
Citind pe nume dintr-o carte,
Ocheşte trupuri prin perdele.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

[...] Citeşte tot

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!