Ană, Ană
Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.
Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.
Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veste
În minunat-a raiului grădină
Au înflorit cireșii, dragul meu,
Când îngerii se joacă în lumină
L-auzi râzând pe bunul Dumnezeu.
În bucuria lor nestăvilită
Își scutură aripile spre noi
Și dintr-o toamnă sumbră, ruginită
Încep să ningă flori în loc de ploi!
Și tot pământul intră-n sărbătoare
Chiar de e iarnă afară și e ger
Se-mbracă brazii în omăt de floare
Pe uliță răsună lerui ler
Iar îngerii cântând încep să zboare
Căci Domnu-a coborât la noi din cer!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silabisind litanii
O ții-ntre pleoape vis de noapte bună
Și o-nvelești în gândul nerostit
O rugăciune cerului să spună
Ce în tăceri, ascuns, stă osândit!
Și inima în palmele hulpave
I-o modelezi după cuvântul tău
Silabisind litanii din ceasloave
În dialog perfect cu Dumnezeu
Ca în lumina crudă-a zorilor de zi
Să recompui aevea din cerneală
Cu măiestrie -vers în poezii-
Ca o răsplată pentru osteneală-
Eteric trup, femeie deopotrivă,
O parteneră a nopților pustii,
Acestei lumi găsind alternativă
Ca-n zborul ei tu aripa să-i fii!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Lasă, Doamne, ploile să curgă
Peste lumea plină de păcate,
Cu gângănii mici și îngâmfate
Gurile să-și umple, și să smulgă
Iarba rea din inimi, și s-ajungă
Să redea lumina ce răzbate
Către om dinspre divinitate!
rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros 1
Am bătut din ușă-n ușă
Pe la doctori prin spitale
Inimii i-am pus cătușe
Moliciunea vorbei tale...
Pe la babe-am fos, la vraci
Pe la popi, în catedrale...
Între ingeri si-ntre draci
Sunt vândut iubirii tale!
Și n-am liniște, nici somn -
Când mi-e rău, zic că mi-e bine
Floare dintr-un vis de Domn,
Legănat în dor de tine!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Crapă, Doamne, bolta-n două
Peste noi îngeri să plouă,
Să dispară tot amarul,
Să bem bine cu paharul,
Să uităm greu tot ce-a fost,
Mâna-Ți fie-ne-adăpost!
S-alungi nopțile din gânduri,
Să-nflorească-n inimi cânturi,
Să-mpreuni mână cu mână,
Ură-n noi să nu rămână,
Să picuri în glas dulceață,
Să facem din versuri viață!
S-alungi, Doamne, umbrele,
Să ne-aprinzi sufletele-
Candele spre nemurire,
Ce lumină-n noi iubire,
Să dispară tot ce e rău
Când rostim numele Tău!
rugăciune de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
Te pierd
Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Și văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat și nu mai vin.
E-atâta abandon în mersul tău
Și-atâta renunțare în privire
Că nu mai știu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.
Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ți-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbești cu cei plecati și, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.
Ți-e glasul stins, vorbești mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu-s
Eu nu-s vreun erudit așa ca tine,
Nu caut sensuri în tot ce se întâmplă,
Nu-s om de litere, o știi prea bine,
Eu am doar dorul ce mi se zbate-n tâmplă.
Am doar o inimă setată pe prea-plin
Și-un suflet dăruit cu bunătate;
La mine s-a gătat paharul cu venin
Dar s-a umplut cu dorurile toate!
Și chiar dacă memoria-mi joacă feste,
"Inteligența" mai lasă de dorit
Salut uitarea și îi dau de veste
În ciuda ei mai bun-am devenit!
Poate că nu-s ca tine, nici nu-mi doresc
Îmi place simplitatea, așa mi-s eu
Nu vreau mărire, nu vreau să mă fălesc,
Vreau doar să-l mulțumesc pe Dumnezeu!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Cum, Doamne, să suporți atâta nedreptate,
Când mama cu pământul copiii și-i împarte!
Când diavolul-n câștig pare mereu să fie,
Iar sufletele noastre-ntr-o veșnică robie?
Cât, Doamne, să mai rabzi atâta umilință,
Când cerul se prăvale lovindu-ne-n credință,
Când mila-i pe sfârșite, și-o găsești doar pe bani,
Iar moartea nu mai ține de boli cont... și de ani.
De ce, Doamne, te-ntreb, ne e amară soarta,
Și către cerul tău ne e zidită poarta,
De ce doar cei bogați au parte doar de bine,
Iar oropsiții sorții se zbat între suspine?
De ce în casa ta sclipește bogăția,
Iar cei care-o slujesc și-au pierdut omenia,
De ce îl lași pe diavol, în toate câte sunt,
Să-ți învrăjbească fiii, să uite-al tău cuvânt?
Coboară, Doamne, iarăși aicea printre noi,
Și, dăruind iubire, ne scapă de nevoi,
Ne-nvață iar ce-i mila, respectul, bunătatea,
Și-alungă cu lumină, din suflet, neagră noaptea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olteanu-i hoț!
Știam că ești un hoț de buze dulci
De mere coapte... că doar ești oltean
Știam că-n locul unde capu-ți culci
Rămâne așa... un dor fără alean.
Că porți în ochi luminile din stele
Și-n palme focurile lui Satan
Și arzi mocnit fecioarele-ntre ele
Să nu te uite... că doar ești oltean!
Știam că-n vorba ta e-nchis un vis
Că-l dai la schimb pe-o inimă... știam.
Că ard în iad crezând că-i paradis
De îndrăznesc cumva să vreau să-l am.
Te strecurași precum scânteia-n iască
Ș-avuși tu grijă să nu fie-n van,
C-afurisită-i firea femeiască
Poftii la gura dulce de oltean!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare
Aho! aho! prieten bun
Stai puțin s-auzi ce-ți spun!
Să-mi asculți urările
Că vin sărbătorile!
L-am rugat pe Dumnezeu
Să facă cum gândesc eu!
Să-ți aducă sănătate
Masa plină cu de toate
S-ai noroc și fericire
Ce muncești să-ți dea-mplinire
S-ai noroc, să fii iubit
Și de lume prețuit
Și orice tu ți-ai dori
Să poți a înfăptui
Drumul să-ți fie deschis
Să-mplinești tot ce-ai promis
Să ai sufletul frumos
Să faci totul cu folos
Să faci și să trăiești bine
Ca să-ți amintești de mine
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osândă
Se sparge-un mugur de lumină
Când ceru-și desfășoară foaia
Iar peste tufa de glicină
Din vorba ta se pune ploaia...
Și parcă însuși Dumnezeu
Mă ceartă-n ochii tăi verzui,
Că din ce sunt îl pierd pe "eu"...
De nu-s a ta,-s a nimănui!
Și-ți scriu cu mâna tremurândă
Pe-albastrul cerului un vers,
Iubește-mă, nu-mi da osândă
Tu-mi ești întregul univers!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei?
Vrei să-mpărțim lumina amândoi
Strivind în palmă, din azur, cerneală?
Robiți de patimi să-ncetăm, apoi,
Iubirii să-i mai cerem socoteală...
Să toarcem firul gândului în vers
Când zbatul vieții țese cu-ndârjire,
Poem de vis acestui univers
Bolnav de-atâta ură și-nvrăjbire.
Cu mâini de rugă slobode-n cuvânt,
Să nălucim avântul și simțirea
Și, mântuită, carne-n templu sfânt,
Din rai să plângă peste noi iubirea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros 2
E-atâta dor în pomii înfloriți
Când se revarsă ploaia din petale,
Că se trezesc toți demonii-adormiți
Să se răsfețe-n mierea vorbei tale!
Ești o minune cu ochii mari și verzi,
Cu trupul crud de brazdă răscolită,
Azur m-aș face, doar ca tu să crezi
Că ți-am fost scris și că mi-ai fost ursită!
Că te iubesc cu murmur de izvoare
Când ora trage zorii peste timp,
Și visul umple lumea de culoare
Din margini de Infern până-n Olimp...
Când mi se zbate-n sânge glasul tău
Doar în iubire vreau să mă prefac,
Și jur solemn, pe-o lacrimă de zeu
Că te cuprind cu sufletul... și tac!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Nostalgiile cuvintelor (5)
Mă întreb când a făcut Dumnezeu
Moartea
Viața pare doar un popas
în lunga călătorie
în care-i suntem însoțitori...
Sau poate Moartea
a fost mai întâi
iar viața e doar un capriciu al
Creatorului
ca o evadare din monotonie...
Ca o vizită la Grădina zoologică
în care noi suntem cei
din spatele gratiilor
și ne primim zilele în rații
sau ca la o piesă de teatru
în care Moartea e regizorul
ce poate modifica
oricând
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai prin cuvânt...
Mi-e huma blestemată și-osândit
Mi-e sângele sărat de dor prea mult,
Din mine lipsa ta m-a prigonit
Și nu mai pot tăcerea să-ți ascult.
Mă torc fuior în nopțile senine
Să-i fac din suflet disperării șal
Că n-are marea of, mai mult ca mine,
În valul ce-l doinește către mal!
Ș-atâta alb pulsează-n trupul meu
Că tot mai mult coboară spre pământ,
Deși în piept cresc aripi curcubeu
Mă-nalț la ceruri numai prin cuvânt.
Și mă-nrobesc plecărilor eterne
În rugăciuni citite-n mânăstiri
Când umbra ta dureri în mine cerne
Și-mi vine dor de blânde-ți rostiri.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul de cuvinte
Și îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolțea în versul tău femeia,
Invidioși că din cuvânt ai plămădit
Sublimul ce-l purta în ea ideea!
Și-au coborât cu toții pe pământ,
Albastrul cerului vărsând în tine,
Când valuri de lumină în cuvânt
Au mângâiat un șold sculptat în rime!
Și-atunci ai ridicat spre cer a slava
Aripi maiestre unduind albastru.
Viori cântau în inima bolnavă
Ce sta captivă-n trupul de sihastru...
Și te-au blagoslovit cu neuitarea
Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea
De rimelor le-a tremurat suflarea
Când răsări din versul tău femeia!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt femeie
Eu nu-s doar om, sunt o dorință.
Nevoia ta de dragoste.
Când nu te-nfrunt am biruință,
Piedestal ți-am brațele.
Eu nu-s doar om, îți sunt o foame.
Nevoia ta de-a răsfăța.
Când te iubesc mă ții pe palme
Și mă ridici deasupra ta!
Eu nu-s doar om, sunt visul tău,
Nevoia ta de a avea.
Creată-am fost de Dumnezeu,
Răspuns la rugă să îți dea!
Eu nu-s doar om, eu sunt FEMEIE!
Nevoia ta de-am fi pe vrere.
Când nu mă lupt ți-s
Dumnezeie,
Căci tu-mi cedezi a ta putere!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
În fiecare seară
își întinde brațele amorțite șoșotind obosit
în umărul vântului
și păsările cerului se adună perechi perechi
cuibărindu-se
fiecare pe crenga lor
La dreapta sunt vrăbiile
certărețele își împart
ultimele semințe de soare
Pe stânga guguștiuci
Cioc în cioc schimbă
replici de amor
Știricile coboară urcă
între două crengi
având mereu ceva de împărțit
sau de împrumutat
bătrânele ciori
bârfesc despre haina
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Gabriela Mimi Boroianu despre religie, adresa este: