Un bărbat înnoadă funii groase acolo unde femeia, subtilă și strategă din natură, împletește fire de păianjen.
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ridicol e un medic cu prescrierea regimului, cu "ajutorul" pe care îl dă naturii, ca musca din fabulă!
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O comparație: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforțare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbat, care are toate scrupulele în raporturile sale cu bărbații și femeile, are foarte puține, și la nevoie nici unul față de femeia pe care o iubește cu pasiune, pentru că în natură nu există scrupule și îndatoriri morale.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunătatea e un dar gratuit al naturii, tot atât de rar ca și inteligența ori frumusețea. A ierta prostia ori urâțenia și a condamna răutatea este explicabil, dar nu filozofic.
citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici, la Poiana lui Iurașcu, am cunoscut întâi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea și cu alții de la iaz spre casă. Era lună plină. Atunci am fost foarte lovit de faptul că luna merge și ea pe cer spre casa noastră.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E singurul tău amor curat, pentru că n-a fost amor, pentru că n-ai fost niciodată pe punctul de a muri de pofta celor câteva kilograme de materie organică pe care fata cu părul pe spate le extrăgea din elementele brute ale naturii.
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cugetarea ar fi imposibila fara abstractii, Natura ne da fapte individuale. Mintea, spre a nu fi inecata de noianul acestor fapte, cauta sa puna o ordine in ele si le clasifica. O clasa insa este o abstractie, e rezumatul insusirilor comune posedate de cazurile individuale.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corpul unei femei tinere - elasticitatea lui, rotunjimile calde, finețea și luminozitatea epidermei - este realizarea formală și structurală cea mai desăvârșită a materiei vii, este miracolul suprem înfăptuit de natură după miliarde de dibuiri și încercări neizbutite, este terminul ultim al evoluției cosmice.
Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul, din pricina tendintei de adaptare, cauta vesnic sa ajunga la o impacare cu sine si cu imprejurarile. Sensibilitatea exprima natura intima a omului si ea nu numai ca influenteaza cugetarea, nu numai ii da directie, ci chiar o produce, pentru ca sentimentul cere justificare. Daca sunt trist, trebuie sa ma conving ca am dreptate sa fiu trist: aceasta e adaptarea fiintei care sufera. Melancolia meea e justificata de cutare si de cutare pricini, deci e adevarata si justa atitudine sentimentala fata cu lumea.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la natură, dar cu o relevanță mică.
Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.
La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.
Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Garabet Ibrăileanu despre natură, adresa este: