Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Gavriil Stiharul despre apă

De când cu Bashō
țuști! în apa lacului
și brotăcelul.

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfânta Dreptmăritoare

Cât de fragilă bucurie îmi aduce vremea,
în fântana adancă mi-a fost dat să-mi scald privirea.
Maică, apa ta e bună, din piept stins-a durerea,
păcatul iertat a fost, venit-a mântuirea.

Ca fiu risipitor de taine azi mă-ntorc suflet amar,
mai sărac în Dumnezeu, dar tu maică ai pregătit,
pâinea caldă, masa plină, curcubeul în ștergar
și vițelul Tatălui pășunat în Nesfârșit.

Niciodată casa nu mi-a fost mai albă, mai frumoasă,
ca într-o sărbatoare mare fu gătită-n neprihană.
Cu odaia-mpodobită: flori de aur și iarbă grasă,
dulcea casă mă așteaptă cu Fecioara în icoană.

Ochii mei din prea-ntristare sunt în lacrimi și mai ard,
apele cele amare pe obraji îmi curg fierbinți,
dar tu mă-ntarești acuma cu mireasma cea de nard,
cu tăria cea din îngeri, cu răbdarea cea din sfinți.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crăciun sfânt

În noapte-adancă se rostogolește luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar, cu părul nins...

Prin beznă, trece ușor și se duce…
Bolta podoabe de stele își pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din brațele Mamei preasfinte și bune.

Blând, Micuțul întinde o mană,
magii uimiți se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis și de ape
al Iordanului nostru din bătatură.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la apă, dar cu o relevanță mică.

Semnele timpului

1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte sfântă

Să-mi pun smerit sărutul pe-a Ta icoană,
pe răstignirea Ta de moarte omorâtoare:
sa-Ți sorb iubirea și să-mi fie hrană
și rugăciunii să dau aripi de cocoare.

Se cutremură stihiile-n zare
și bat in lemnul crucii plin de praf
ca-n toaca din preasfânta Vineri Mare
când lacrimi curg pe Sfântul Epitaf.

Eu vin la Tine cu povara-n spate,
Iisuse al me cu chipul din icoană,
pașești pe moartea care ne desparte
cu învierea ta din fiecare rană.

Ostenește vâsla închisă între pleope…
slova ațipește în Psaltire,
Mă visez cu Tine mergător pe ape,
când luna pășește pe valul subțire.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune pentru dezlegare de farmece

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaș
risipească-se ca fumul ucigaș,
în calea vântului, ca fumul ucigaș.

Risipește, Doamne, reaua pătimire
și dă vieții mele însănătoșire,
sufletului robit însănătoșire.

Risipește al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.

Risipește vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n țărână,
albă si zdrobită pasăre-n țărână.

Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La loc cu verdeață

[priceasnă]

Trec în zbor nori
spre alte zări
și anii-n șirag
duc cu ei ce e drag.

Geme pe pămant
prelung jalnic cânt –
e-n zadar chemat
sufletul plecat.

E-n zadar chemat
omul răposat
ce-a fost pe pămant…
acum e-n mormânt.

Cei rămași în urmă:
frate, soră, mumă,
vor veni la rând,

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de Prut

Îți sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Și într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopții aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărțit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul și, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de team㠖
Se deschide-o ușă și un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasa mea veșnicie

Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte!…
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge și se zbate!…

Irmosul, ecou îmi bate-n veac,
mi se vestește-n parastas…
Un gol străin și fără leac
se adâncește ceas de ceas.

Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
făra straie, scumpe, moi,
și podoabe de-mprumut.

Dar eu știu că într-o zi sfințită
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiță împodobită,
ram de măslin pe ape.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină lină

Din piatra de vatră strămoșească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănați cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
și vrăji se țes pe lună plină.

Cerul s-a întunecat și plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Descântec la vămile văzduhului

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiți până diseară,
fiți pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
și urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.

Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune pentru stricarea lucrării diavolești

Tu, Ce-ai stricat lucrarea diavolească,
ești veșnic mântuire dumnezeiască,
Iisuse, mântuire dumnezeiască!

Mă zbat în boale, mai aproape de mormânt,
trimise de vrăjmașul prin vrăji și descânt,
pe patul suferinței prin vrăji și descânt.

Doctorii din spitale leacul nu-mi găsesc,
căci suferința mea n-are leac pământesc,
Boala mea n-are leac pământesc.

Ascultă-mi, Doamne, smerita rugăciune,
fă cu mine astăzi încă o minune,
o preafrumoasă și dulce minune.

Dă-mi limpezimea apei de izvor curat,
sufletul mi-l spală în chip minunat,
de vrăji mi-l spală în chip minunat.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taina Cuviosului

Dumnezeu i-a descoperit Cuviosului Ioan Scărarul o mare taină.
Cuviosul, cel vrednic de pomenire, ne-a încredințat-o nouă.
Noi, nevrednicii, ți-o încredințăm ție.
Rugăciunea lăuntrică și neîncetată este o mare taină.
Rugăciunea neîncetata este neîncetată fiindcă e de la sine lucrătoare.
Este lăuntrică fiindcă adună cuvintele înlăuntru, nu le dă afară.
Aproape totdeauna dăm afară cuvintele, aproape niciodată nu le adunăm înlăuntru.
Este de la sine lucrătoare fiindcă nu obosește, ci odihnește.
Aproape totdeauna cuvintele ne obosesc, aproape niciodată nu ne odihnesc.
Adună cuvintele asemenea unei femei harnice, care adună pentru casă și pentru copii cele necesare traiului.
Adună cuvintele asemenea unui păsări ce strânge pentru puii ei hrana.
Adună cuvintele pentru inimă.
Adună mintea pentru inimă.
Rugăciunea făcuta lumește este ostenitoare.
Este ostenitoare fiindcă împrăștie cuvintele.
Împrăștie cuvintele asemenea fiului risipitor, care risipește avuția tatălui.
Împrăștie mintea în afară.
Răsuflarea este o mare taină.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru odihnește.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară ostenește.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre apă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info