Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Gavriil Stiharul despre cuvinte

Ruga de seară -
mireasmă de busuioc
printre cuvinte.

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă rodnică
așteptând cuvintele
unui haiku nou.

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crezul meu pentru veșnicie

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.

Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.

Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 august 2017.
Distribuie

Stihuitorii lui Hristos

Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele
din vorbele drăcești, urlând,
din cântecele rele.

Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântari și rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-ați fost pâine și minune.

La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce ați postit cu rânduial㠖
ne-ați dat în dar cuvânt frumos,
cum l-ați trudit cu osteneală.

La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creștin,
să te pomenim la praznic.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciun magician al cuvintelor nu poate să facă să dispară Dumnezeu în pălăria unui citat ateist.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.

[...] Citește tot

poezie de din Hyperion (1993)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi scrie...

Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 martie 2018.
Distribuie

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iulie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citiți invers cuvântul «CARD» de pe cărțile voastre de identitate și vă veți convige cât de viclean este diavolul. Să fim atenți la noi înșine. Cu înțelepciune, să ne citim și invers.

aforism de din Aforisme pentru sufletul tău
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Haiku nesfârșit,
nicăieri cuvintele,
numai dor, dor, dor...

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taina Cuviosului

Dumnezeu i-a descoperit Cuviosului Ioan Scărarul o mare taină.
Cuviosul, cel vrednic de pomenire, ne-a încredințat-o nouă.
Noi, nevrednicii, ți-o încredințăm ție.
Rugăciunea lăuntrică și neîncetată este o mare taină.
Rugăciunea neîncetata este neîncetată fiindcă e de la sine lucrătoare.
Este lăuntrică fiindcă adună cuvintele înlăuntru, nu le dă afară.
Aproape totdeauna dăm afară cuvintele, aproape niciodată nu le adunăm înlăuntru.
Este de la sine lucrătoare fiindcă nu obosește, ci odihnește.
Aproape totdeauna cuvintele ne obosesc, aproape niciodată nu ne odihnesc.
Adună cuvintele asemenea unei femei harnice, care adună pentru casă și pentru copii cele necesare traiului.
Adună cuvintele asemenea unui păsări ce strânge pentru puii ei hrana.
Adună cuvintele pentru inimă.
Adună mintea pentru inimă.
Rugăciunea făcuta lumește este ostenitoare.
Este ostenitoare fiindcă împrăștie cuvintele.
Împrăștie cuvintele asemenea fiului risipitor, care risipește avuția tatălui.
Împrăștie mintea în afară.
Răsuflarea este o mare taină.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru odihnește.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară ostenește.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.

Semnele timpului

1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai cred copiii noștri într-o minune?

Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.

Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.

Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii – extaz si încântare –,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.

Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune pentru dezlegare de farmece

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaș
risipească-se ca fumul ucigaș,
în calea vântului, ca fumul ucigaș.

Risipește, Doamne, reaua pătimire
și dă vieții mele însănătoșire,
sufletului robit însănătoșire.

Risipește al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.

Risipește vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n țărână,
albă si zdrobită pasăre-n țărână.

Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel încercat vede Trezirea

1. Este hotărât din vreme
ceea ce trebuie să vină,
m-am rugat pentru lumină
să mi-o dăruiești prin semne.

2. M-am rugat pentru Trezire,
fie-mi ruga ploaie deasă,
mai dă-mi Doamne, mai dă-mi zile
și mă cheamă apoi acasă.

3. Și prin crucea de cuvinte
să trec dincolo de fire
și să-Ți mulțumesc, Părinte
că mă-ncerci pentru Trezire.

4. Este hotărât din vreme,
Slova dulce din Scriptură
să mă ardă, să mă cheme,
rob la patimi, Tu mă fură.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide ușa frate creștine!
Privește cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună,
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.

Cand Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de Prut

Îți sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Și într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopții aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărțit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul și, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de team㠖
Se deschide-o ușă și un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proorociri despre semnele vremurilor

Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfățișăm cele scrise
și arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)

Cuvântul I

1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe pecețile de carte,
vrednic să rupă pecețile de carte.

2. Văd semnele timpului ca deslușite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creștini vor veni ca proorocite.

3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulcea chemare a veșniciei

Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,
cu stihuri de foc și cântec de nai,
cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,
cum ochii îi picură boabe de rai.

Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,
în traistă îți pune psalmi și cântare,
din rugăciune, croiește-ți veșminte,
și soarbe-nsetat izvorul de zare.

Ascultă cum te cheama astăzi Hristos,
crucea din spate rabd-o-n tăcere,
lacrima să-ți fie treaptă de folos,
necazul și spinii: pâine și miere.

Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,
când ploaia se cerne mărgele-n șirag
și valurile bat în norii de sus:
ascultă chemarea și vino cu drag!

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fi creștin

A fi creștin înseamna a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă,
să arzi în Hristos și să mai știi
ca dragostea nicicând nu se destramă.

A arde în iubirea Celui care
la ospățul lumii a întins o pâine,
spăland picioarele tremurătoare
tuturor înfometaților de mâine.

A fi creștin înseamnă a fi încredințat
că ești în starea leprosului, și-n tine,
crește neoprit minunea. A fi vindecat,
mereu vindecat de nepământescul Bine.

A fi creștin înseamnă a te străpunge
Spinii durerii și a zâmbi înțelepciunii,
cu tăria luată din cel ce mai frânge
pâinea nemuririi la cina lumii.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Gavriil Stiharul@cuvinte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre cuvinte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care sunt cele mai folosite 500 de cuvinte în limba engleză? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!