Atunci când intri în cămara inimii tale pentru rugăciune, lasă-ți bocancii afară.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă inima e jos, mâinile sunt sus - înseamnă că te-ai predat și oricine te poate lua prizonier.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când intri în cămara inimii tale pentru rugăciune, lasă-ți bocancii afară.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, țin în palme...
1. Doamne, țin în palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.
2. Și aud în noapte
cocoșul cum cântă
și eu fug departe
ca să nu mă simtă.
3. Vreau ca într-un vaier
să-ți cânt o cântare,
dar îți iau din aer
cu-a mea răsuflare.
4. Crucea să-Ți ajut,
să-Ți mai iau din chin,
s-o duc aș fi vrut,
dar de ea ma țin.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi scrie...
Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Disc fierbinte
Să privim ca într-un abur unul spre celălalt
amandoi să privim în acest câmp
încă nerăsărit de dragoste
grânele prelungind pământul cu multe mii de brațe
unul spre celălalt
în aburul în vastul abur de lumină
apleaca-ți urechea peste boabele grele
sau numai peste inimă
și ascultă cum îți lovesc tâmplele
sau numai rodul
el undeva în abur
închizând lumina rază cu rază
până în pâinea rotundă ca pântecul cel roditor
secera lunii va trece de nouă ori prin lan
înainte ca aceste degete să se imprime
în jurul discului fierbinte.
poezie de Gavriil Stiharul din Convorbiri literare (iunie 1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă cum cântă Biserica Vie!
Copilule, crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hulă și trufie,
în ritmuri bacante și-n vorbe desfrânate
Ascultă cum cânta Biserica Vie!
Cântă Biserica dis-de-dimineată,
salută voios, mulțumește creștin
Auzi cum urcă versul către Viață
și ziua începe cu pace de-amin.
Ascultă cum cânta creștinul și-adastă:
cântă tinerește omul pe ogor,
legănand pruncul, tânara nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.
Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii și case curate.
Tineri și bătrâni cântă impreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina Cuviosului
Dumnezeu i-a descoperit Cuviosului Ioan Scărarul o mare taină.
Cuviosul, cel vrednic de pomenire, ne-a încredințat-o nouă.
Noi, nevrednicii, ți-o încredințăm ție.
Rugăciunea lăuntrică și neîncetată este o mare taină.
Rugăciunea neîncetata este neîncetată fiindcă e de la sine lucrătoare.
Este lăuntrică fiindcă adună cuvintele înlăuntru, nu le dă afară.
Aproape totdeauna dăm afară cuvintele, aproape niciodată nu le adunăm înlăuntru.
Este de la sine lucrătoare fiindcă nu obosește, ci odihnește.
Aproape totdeauna cuvintele ne obosesc, aproape niciodată nu ne odihnesc.
Adună cuvintele asemenea unei femei harnice, care adună pentru casă și pentru copii cele necesare traiului.
Adună cuvintele asemenea unui păsări ce strânge pentru puii ei hrana.
Adună cuvintele pentru inimă.
Adună mintea pentru inimă.
Rugăciunea făcuta lumește este ostenitoare.
Este ostenitoare fiindcă împrăștie cuvintele.
Împrăștie cuvintele asemenea fiului risipitor, care risipește avuția tatălui.
Împrăștie mintea în afară.
Răsuflarea este o mare taină.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru odihnește.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară ostenește.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre inimă, adresa este: