Când vorbim noi, tace Dumnezeu. Când tăcem, Dumnezeu vorbește.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai dați din mâini când vorbiți. Când vă înecați, da.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Nu vorbi contra vântului! Îți va întoarce vorbele.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poți să mergi, aleargă! Dacă poți să vorbești, cântă!
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vorbiți mai mult decât ascultați, nu scrieți mai mult decât citiți.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vorbire, dar cu o relevanță mică.
Semnele timpului
1. Aud glasuri din lemn,
văd șarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
și văd semn.
2. Văd ierburi pe stânci
și fum de polen,
și urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.
3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
și văd în aluni
semn mare.
4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina Cuviosului
Dumnezeu i-a descoperit Cuviosului Ioan Scărarul o mare taină.
Cuviosul, cel vrednic de pomenire, ne-a încredințat-o nouă.
Noi, nevrednicii, ți-o încredințăm ție.
Rugăciunea lăuntrică și neîncetată este o mare taină.
Rugăciunea neîncetata este neîncetată fiindcă e de la sine lucrătoare.
Este lăuntrică fiindcă adună cuvintele înlăuntru, nu le dă afară.
Aproape totdeauna dăm afară cuvintele, aproape niciodată nu le adunăm înlăuntru.
Este de la sine lucrătoare fiindcă nu obosește, ci odihnește.
Aproape totdeauna cuvintele ne obosesc, aproape niciodată nu ne odihnesc.
Adună cuvintele asemenea unei femei harnice, care adună pentru casă și pentru copii cele necesare traiului.
Adună cuvintele asemenea unui păsări ce strânge pentru puii ei hrana.
Adună cuvintele pentru inimă.
Adună mintea pentru inimă.
Rugăciunea făcuta lumește este ostenitoare.
Este ostenitoare fiindcă împrăștie cuvintele.
Împrăștie cuvintele asemenea fiului risipitor, care risipește avuția tatălui.
Împrăștie mintea în afară.
Răsuflarea este o mare taină.
Răsuflarea care adună aerul înlăuntru odihnește.
Răsuflarea care împrăștie aerul în afară ostenește.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină lină
Din piatra de vatră strămoșească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.
Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănați cu dorul.
Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
și vrăji se țes pe lună plină.
Cerul s-a întunecat și plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gavriil Stiharul despre vorbire, adresa este: