Gavril şi gânduri

Exact, este evident faptul că tu exişti! Orice minte infatuată crede că ştie că şi ea există şi zice zeflemitor: "Şi ce-i cu asta?" Dar existenţa este gândul despre existenţă, pentru că asta nu e deloc existenţa, ci prizonierat/reducere în/la gând, sau exişti ca şi libertate non-duală? AŞADAR, TU EXIŞTI CA ŞI CE: - ca şi gândurile pe care le ai despre tine; gen: "exist ca şi om, exist ca şi Ioana sau Gabriel, exist ca şi femeie, mamă, soţ, bunic, etc.,?" - exist ca şi pură existenţă neasociată gândiri, liberă de orice "eu" devenitor, evolutiv?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa de apoi

Motto:
"Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest,
m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu."
Gabriel Garcia Marquez

apoi,
am început o altă viaţă,
(rezultatul unei decizii ferme şi unilaterale,
ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas-
identificarea nudităţii mele cu natura,

astfel,
m-am descătuşat de veşminte,
grupându-le pe anotimpuri
în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorinţă
a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt
în plăceri carnale,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Prelevarea este o măsură extremă şi numai atunci când corpul nu mai luptă pentru viaţă. Iar corpul rămâne în viaţă atât timp cât sufletul nu renunţă la viaţă. Comă înseamnă nevoia sufletului de a-şi câştiga răgaz de gândire. Omul se află în comă, pentru că sufletul este indecis. El are de făcut cea mai importantă alegere: aceea de a rămâne sau de a pleca. Cu cât e mai îndelungată coma, cu atât mai puţin e pregătit sufletul de a se desprinde de viaţă. Indecizia unui suflet înseamnă regretul de a se despărţi de viaţă şi dorinţa de a se reîntoarce printre vii.

replici din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul IX

Apoi, Clemenţo, lămurit când fui
de Carlo-al tău şi-mi spuse cum duşmanii
aveau să-şi bată joc de-urmaşii lui,

mi-a zis: — "Dar taci, şi las' să curgă anii!
Atât mai pot să-ţi spui ce-o fi nainte:
că just amar urma-vă-va pierzanii."

Apoi viaţ-acelei flăcări sfinte
s-a-ntors spre soarele care-o străbate
ca şi spre-un bun de-odihn-a orice minte.

Făpturi împii şi suflete-nşelate,
vai, cum vă-ntoarceţi voi de-asemeni bine,
cu ochi ţintiţi mereu spre vanitate!

Şi iat-alt foc spre noi văzui că vine
din sfera lor şi claru-i foc de-afară
vădea dorinţa-i de-a vorbi cu mine.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cucului (Buna Vestire)

Când iarna era pe sfârşite
şi natura toată-ncolţea,
în clipe de cer blagoslovite,
pe-o rază de lumină divină,
Îngerul Gavril cobora în cetatea Galileea
şi-n casa feciorei Maria intra.
Cu glas cristalin îi anunţa
că va naşte pe cel mai în vârstă decât ea
şi Născătoare a Născătorului se va afla.
Tânăra fecioară, în simplitatea ei,
prăpastia deznădejdii şi muntele mândriei
cu umilinţă şi pioşenie a depăşit
şi cu voia Sa, Hristos s-a zămislit.
Ca şi atunci, în vremi străbune,
azi cântă cucul al său nume,
primul cântat din acest an,
al zilelor prea sfânt sacristan.
Buna Vestire să-ţi coboare-n suflet,
din gânduri şi fapte bune să-ţi faci buchet,
fii umil, iubitor şi mărinimos

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIV

Spre cerc din centru, şi spre centru vine
din margini apa în rotundul vas,
precum o mişti de-afară, ori din sine;

acestea ce le spui mi-au şi rămas,
venite-n gând deodată când tăcut-a
şi duhul plin de glorie-al lui Tommas,

prin faptu-asemănării, căci făcut-a
la fel şi el vorbind, şi Beatrice,
căci, după el, ea astfel început-a:

— "Acesta are zor, deşi n-o zice,
şi nici vorbind, dar nici nu se gândeşte,
să afle şi-alt un adevăr de-aice.

Să-i spui de focul, cel ce vă-nvăleşte
substanţa voastr-aici, va rămânea
etern la voi cum astăzi vă-nfloreşte,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!