Sînt seri cînd turlele bisericilor par, în avîntul lor spre infinit, antenele unui întreg mileniu, cu care nenumărate rînduri de oameni, însetate de absolut, s-au străduit să prindă ecoul secret al universului, foșnetul trezit în eter de nevăzuta corabie a veșniciei.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atatea frumuseți mă dor,
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Statui în lună (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anica nebuna
Anica lui Petre Strâmbu, femeie frumoasă
Dar veșnic nesătulă de cele lumești
Așteaptă să-i plece bărbatul de-acasă
Și iese la poartă să ademenească drumeții;
Aceștia, la început, sunt mulți și foarte bucuroși
Dar repede îi stoarce de vlagă
Și-și caută alții, mereu mai flămândă
Și oricât de mulți, nu pot să-i ajungă.
Atunci Anica lui Petre Strâmbu descoperă grădina cu castraveți
Îi sapă, îi udă cu apă și-i crește mari
Se plimbă seara printre ei cântându-le îndrăgostită, îi mângâie și îi sărută
Și castraveții cresc mari și puternici cât niște armăsari
Anica lui Petre Strâmbu după ce face dragoste cu fiecare
Îi șterge frumos și așezându-i pe un șervet la poartă
Îi scoate spre o perfidă vânzare neputincioșilor drumeți de altădată.
Când s-a aflat
Un sat întreg și-a vărsat mațele toată noaptea
Și pândind-o, au prins-o a doua zi la spurcata-i îndeletnicire;
[...] Citește tot
poezie clasică de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atâtea frumuseți mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presărat cu cetăți în ruină și cu ascuțite turle de biserici, Ardealul trăiește, clipă de clipă, cu tot ceea ce-i dă un chip deosebit în cuprinsul lumii, sub veghea și rezonanța lor solemnă. Mărturii de piatră ale unor vremi intrate în uitare, peceți ale istoriei pe un nobil pămînt, ziua ele îi certifică măreția, iar noaptea îl împînzesc de mister și îi dezvăluie o statornică năzuință.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De la începutul lumii povestesc norii, și au să povestescă pînă la sfîrșitul ei. Uneori, o dimineață întreagă, sănii trase de reni alunecă pe imaculate cîmpii de zăpadă ; cortegii de nuntă pătrund în biserici ; fete cu părul lung, care de obicei trăiesc în adîncul apelor, ies pe mal și încep să danseze ; împărătese dau viață, într-un fast nemaipomenit, moștenitorului mult așteptat ; iar punct culminant al vrăjitelor vedenii, o femeie statuară, de o fără seamăn frumusețe, făcută să scufunde în reverie un continent întreg, se duce spre o zare străină, dar cu capul întors, ca și cum i-ar părea rău de ceice o privesc din urmă.
Dimineți întregi, ei pot spune numai povești de dragoste, apoi, schimbîndu-și densitatea, ritmul și culoarea, se prefac în turme de elefanți ieșiți din minți, care strivesc totul sub picioarele lor de tuci.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Geo Bogza despre creștinism, adresa este: