Sunt dimineți tulburi
Ioana Maria, sunt dimineți tulburi
când ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume,
nori obositi și murdari acoperă cerul
și păsările trec prin aer, umede.
Într-o astfel de dimineață, Ioana Maria,
după ce toată noaptea cerul fusese sfâșiat de fulgere
și eu de ghiare lăuntrice, ascuțite și fără milă
am venit la tine și ți-am spus:
e un lucru în lume, Ioana Maria,
pe care numai tu trebuie să-l știi
ca și plânsul acestei dureroase dimineți.
Tu ai ascultat, Ioana Maria,
erai atunci frumoasă și tristă
și plângeai încet
pentru același lucru.
Și când am ieșit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la începutul lumii povestesc norii, și au să povestescă pînă la sfîrșitul ei. Uneori, o dimineață întreagă, sănii trase de reni alunecă pe imaculate cîmpii de zăpadă ; cortegii de nuntă pătrund în biserici ; fete cu părul lung, care de obicei trăiesc în adîncul apelor, ies pe mal și încep să danseze ; împărătese dau viață, într-un fast nemaipomenit, moștenitorului mult așteptat ; iar punct culminant al vrăjitelor vedenii, o femeie statuară, de o fără seamăn frumusețe, făcută să scufunde în reverie un continent întreg, se duce spre o zare străină, dar cu capul întors, ca și cum i-ar părea rău de ceice o privesc din urmă.
Dimineți întregi, ei pot spune numai povești de dragoste, apoi, schimbîndu-și densitatea, ritmul și culoarea, se prefac în turme de elefanți ieșiți din minți, care strivesc totul sub picioarele lor de tuci.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...)îmi spuneam cu îngăduință față de mine însumi, că tot ceea ce trăiam atunci - delirul ce mă cuprindea când, într-o dimineață, le zăream roșii în frunzișul copacului - ținea, ca și săniușul, de bucuriile unei anumite vârste. Și mă îndreptam spre casă, în mână cu punga de cireșe, doar cu puțin mai vioi decât dacă aș fi dus o pungă de zahăr sau de orez
Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua zi dimineața, ieșind din cețurile care-l invăluiseră toată noaptea, Ceahlăul pluti iarăși în depărtarea lui răsăriteană. Oceanul de munți era liniștit și albastru. Sub razele soarelui, o nouă zi începea, glorioasă. De la o zare la alta, firea își scotea frumusețea la iveală, trecînd-o ca pe sub bolta unui arc de triumf.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O necurmată bătălie s-a dat între oameni și ogoare, în umbra grandiosului lanț de piscuri. Ieșind din zorii zilei cu plugul, ei le-au arat o dată, și încă o dată, și ori de cîte ori a fost nevoie, doar se vor trezi la viață, doar vor deveni roditoare. Pentru ca boii să poată trage brazde atît de adînci și înverșunate, i-au ales mari și puternici, dintre cei ce sînt fala Ardealului.
Geo Bogza în Țara Făgărașului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olga
Îți reamintesc capitolul acesta moale precum
craniul copiilor nou-născuți
și teoriile lui Freud
și pe Weininger
sinucisul din Germania
Geschlecht und charakter
și datoria de o mie cinci sute de lei sau tot atâtea veacuri
prin filtru mediului
omul comite multe nerozii
mai știu doar că era blondă
și nu vrea decât cărare la mijloc
iubise pe Harry Liedtke
și o păpușe automată
Intensul a luat apoi o culoare propice mie
Totuși
azi o poate vedea oricine
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din revista URMUZ, an. 1, nr. 5, iunie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dimineață, dar cu o relevanță mică.
Aș vrea să fiu cinci minute poet
Aș vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:
Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferință sau o bucurie
și-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generații întregi le știu pe de rost și de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeași adâncă emoție.
Aș vrea să fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a țese-, și nimeni să nu-l găsească înjosit- vesmântul poeziei
în jurul celei mai banale întâmplări cu putință,
întâmplare ce pe mine m-a emoționat la culme,
și aș vrea că emoția aceasta să nu se piardă, să o-ncerce
- o, de s-ar putea!- cât mai mulți oameni.
Haideți, degete ale mele, îndrăzniți, încercați să țeseți
Veșmântul de aur al poeziei
Pe umerii răpănoși ai acelei atât de prozaice întâmplări,
Când dimineața unei urâte zile de toamnă m-a prins într-un tren aproape pustiu,
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Geo Bogza despre dimineață, adresa este: