(...) din acea genune aeriană se ridică o stîncă greoaie, într-o singurătate acută, ivită parcă din vid și existînd în vid: Piatra Singuratică. Numele pe care îl poartă, departe de a fi o metaforă, țîșnește din ea ca țipătul dintr-o cumplită durere. Iar ea halucinație a geologiei, bizară apariție a marilor înălțimi pare crescută din gingia unei guri de balaur. La ora înserării și spaimei, s-ar putea crede că pămîntul, pierzîndu-și mințile, amenință cerul.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe de aceste culmi singuratice, pe toată întinderea Ardealului, și mai departe încă, Oltul se pregătește să ia ființă.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atatea frumuseți mă dor,
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Statui în lună (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureș
Atâtea frumuseți mă dor,
Păduri și munți pe care căzu bruma
Pietrosul și Ineul în răsărit
Și drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porți, bărbați solemni
Femeile din târgul de la Borșa
Atâtea frumuseți mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadarnic pare efortul cînd, încoronîndu-l pe neașteptate, o spadă nevăzută retează capetele munților. Un podiș se întinde pe umerii lor, un foarte înalt podiș, care, mai mult decît pămîntului, aparține cerului. Acum, stăruitoarea strădanie își primește răsplata: acolo, sub acel brad singuratic, legănat ca un catarg de larga ondulare a culmilor, murmură uimit și pururi egal cu sine izvorul.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre acele înălțimi, patrii ale umbrei, ce despart Ardealul de Moldova, întîrziind cu un lung ceas răsăritul soarelui, una numai piatră se ridică strălucind, deasupra tuturor. Frunte semeață și gînditoare, de sub tîmplele ei coboară, mîndre de originea lor, două dintre cele mai slăvite ape ale țării. Piscul acela, singuratic și cutezător, ce de jur împrejur domină culmi și cîmpii, ținîndu-le sub puterea și farmecul lui, este leagănul unei legende.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Geo Bogza despre singurătate, adresa este: