George Bacovia şi Tudor Arghezi

Eu i-am văzut pe Tudor Arghezi şi Ion Barbu şi îmi pare că l-am întrezărit şi pe George Bacovia (cu fiul său Gabriel am fost prieten) şi nu-mi vine să cred. Esti o legendă tu însuţi când ai văzut miracole.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o operă literară

Aud Bacovia

văd Eminescu

miros Macedonski

pipăi Arghezi

lăcrimez Esenin

cânt Baudelaire

exist Shakespeare

picur Verlaine

în fine

doar Maiakovski

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...) flacăra poeziei legată de popor a continuat totusi să ardă, luminînd calea spre ziua de mîine. Cu intensităti diferite, razele ei animă creatia unor poeti de mult intrati în istoria literaturii române, ca: G. Topîrceanu, Al. Toma, Emil Isac, G. Bacovia sau maestrul Tudor Arghezi, pe care avem bucuria de a-l număra si astăzi printre membrii activi ai rîndurilor noastre.

Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul lui Rebreanu ar putea fi asemănat cu Băbeasca Neagră, iar al lui Arghezi cu Muscatul de Segarcea. Dar ar trebui puşi pe limbă, în paralel, Odobescu, Mateiu Caragiale, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, cu Cotnarul, Murfatlarul, Bohotinul, spre a vedea care cu care se potriveşte mai bine. Bacovia, care a băut doar vin de cârciumă şi a scris o poezie atât de rafinată, ar fi cel mai greu de situat; ca şi Caragiale – care şi-a potolit setea cu râuri de bere, dar parcă n-a băut decât coniac franţuzesc!

citat celebru din Geo Bogza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De proiecte nu duce lipsă scriitorul român de astăzi; mai greu e cu materializarea lor în tipografie! Bunăoară eu am gata de tipar o mare Antologie a poeziei române de la origini (de la Văcăreşti şi Constantin Conachi pînă în preajma celui de-al doilea război mondial) în transpunere aromână (peste 550 de pagini), inclusiv Mihai Eminescu şi pleiada marilor poeţi interbelici: Tudor Arghezi, Ion Barbu, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Ion Minulescu, Adrian Maniu, Octavian Goga, Ion Vinea, B. Fundoianu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, M. R. Paraschivescu, Virgil Teodorescu ş. a.

Hristu Cândroveanu în Convorbiri literare, interviu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în cartea de versuri, în rima şi ritmul plin de farmec, în muzica lor, singura pe care o pricep. Cred deci în simfoniile, sonatele şi capriciile lui Minulescu, în culorile lui Bacovia, în jocul lui Arghezi, în teoremele lui Ion Barbu, în peisajul şi cântecele lui Nichifor Crainic.

Miron Suru în Crez pentru cartea românească
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul, parcă ins­tinc­tul de conservare devine mai puternic, nu vrei să mai mergi până la capăt. Marii poeţi unguri au murit până-n 30, 40 de ani, chinuiţi, la fel cum au murit şi poeţii ruşi. Poeţii români au avut mereu instinctul supravieţuirii. Au fost mai gospodari. Arghezi avea o moşioară, o mi­că tipografie, să le rămână ceva şi lui Baruţu şi lui Mitzura, Blaga era profesor universitar, Ion Barbu era la casa lui, până şi Bacovia avea nevastă, copil şi o sluj­bă de funcţionar.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftă bună cine urmează

Doamnelor şi domnilor
nu-i nicio noutate
Se poate trăi
şi fără Eminescu
şi fără Creangă
fără Caragiale însă
viaţa
pur şi simplu
n-are niciun sens
Nu mai vorbesc
de
Bacovia
Arghezi
Blaga
Barbu
Sau
pleiada
celor care respirau prin poezie
Labiş
Nichita

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estetica urâtului

Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri şi noroi.

Bacovia, pe care toţi îl ştiu,
Cu plumb şi morţi adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Şi nu era atât de deprimat.

Iar geniul Eminescu câteodată
A scris şi poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.

De-aceea dacă patima mă poartă
Şi vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-aşa se mai întâmplă-n artă,
Fiţi buni şi nu mă judecaţi sever.

poezie de Octavian Cocoş (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşilor mei

Urmaşilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai ştii, chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluţie nu este o soluţie,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor şi binecuvântat,
Ce mai iubeam şi eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniţă, ea aşteaptă o linguriţă,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ţi-e sete Dâmboviţa, să-ţi pierzi suflarea şi fiinţa,
Boul, viţeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneţiei rărunchi,
Astfel venii şi eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşilor mei, copiii

Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi – o uimire.
Posedaţi suntem de intuiţia particularului,
Infinitul ne produce greaţă.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristeţea zorilor la execuţie.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului – un glas hârâit.
Urmaşilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai ştii, chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniţă, aşteaptă în pat o linguriţă,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ţi-e sete Dâmboviţa, să-ţi pierzi suflarea şi fiinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!