Citate despre George Bacovia și flori
citate despre George Bacovia și flori (inclusiv în versuri).
Zorile dezacordează florile bacoviene.
Costel Zăgan în Dosarul secret al lui Bacovia (6 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.
Iarba murind înverzește cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu brațe de flori.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimele flori
N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aș fi trezit de dimineață
A trecut azi Bacovia prin piață
Și-l caută doi domni în limuzine
Magnoliile zac bolnave-n ceață
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineață
Și-avem de astăzi în oraș doi morți
Nici nu mai știu din noi care-i cel viu
Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu așteaptă la porți
Să treci ca mireasă a nopții prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă bacoviană
Acum coboară peste sat
O toamnă bacoviană.
În câmp, munca s-a gătat,
Ceru-i pregătit de iarnă.
Dinspre nord vine ninsoare,
Se așterne peste case,
Peste tot pune culoare
Cu flori albe de mătase.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec bacovian
amurgul cade violet din bolți
iar mâna toamnei, parcă descărnată,
stă sprijinită-n parul unei porți:
"mai naște-te, Bacovia, o dată! "
calcâiul crapă-n mersu-i ca de plumb.
asfaltul nopții-l trage-un car pe roată.
în lac se pierde luna, ca un bumb:
" mai naște-te, Bacovia, o dată! "
doar umbra pietrei lângă albe flori
adăpostește-o ultimă agată.
coboară cerul pe pământ în zori:
"mai naște-te, Bacovia, o dată! "
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la George Bacovia și flori, dar cu o relevanță mică.
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucărie
ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, să cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit bacovian
Cu dureri amare ascunse-n cărți,
Frământat de gânduri de plumb,
Așteptam în a nopții ascunzătoare
Marea Alinare.
Tânjeam,
în lumi țesute de singurătate.
Voiam să dorm pe pământul funerar,
cu flori la cap și veștmânt funerar.
Imploram zeii,
Dar cred ca ei m-au lăsat pe veci aici,
Cu al meu suflet blestemat.
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (aprilie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea talent la scris
Dacă... dacă... inima ar fi arsă de iubire
Prometeu s-ar plimba sărac
printre amnare și cremene
zidite în dinții de fier ai pământului...
dacă muzele ar zace în letargie
sărate de atatea flori
n-aș chema oare naiadele
să danseze teluric
pe-o rază din noapte?
dacă templul iubirii ar fi Ierihon
aș chema o Ana să o încing cu brâu de pietre
zidindu-i cuvintele în creneluri de nisip...
să-i fie rostirea cristalin de lac oglindit până la cer...
dacă aș arunca privirea în adânc de ocean
l-aș căuta pe Neptun
să-mi coase ochi de albastru
dintr-un solz de pește rămas din...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecută-n ani
Trecută sunt prin vreme, trecută sunt in ani.
Iubesc floarea de tei si floarea de castani...
Aminte imi aduc de gara mică-n munți,
De spicele din lanuri, de pașii mei desculți.
Intunecată-i zarea cu iz bacovian...
Iubesc pe Minulescu "" bazar sentimental""
Și mult aș vrea să cred că voi rămâne-n timp,
O perlă albă mică, desprinsă din nisip,
La malul unde marea vuiește ne-ntrerupt
Si valurile spală al lumii inceput...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de mic mi-au plăcut soarele
lumina tăioasă și umbrele nete pe asfalt
deși sînt mort după bacovia
noaptea doar hibernez cu ochii larg deschiși
cu toate că a hiberna
nu aduce vreo iarnă
ci doar răcirea trupului meu
și mă lipesc de somnul tău brusc
să-ți simt curgerea sîngelui prin tălpi
și-a durerii prin oase
te trezești și mă întrebi de ce te iubesc
iar eu
decupez flori incerte din aerul camerei
să-ți pun împrejuru-ți
ca să nu mai tresari
ca și cum te-ar înjunghia visele
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmurul ploii
Plouă bacovian în liniștea înserării,
Cu resemnarea prezentului
Și monotonia stropilor,
Căzuți pe asfaltul umed.
Păsările cerului au amuțit
Sub tăcerea norilor gri...
Nicio rază de lumină
Nu-mi deschide drum spre a visa
Verdele câmpiilor sau pajiști înflorite,
Doar pământul setos,
Absoarbe umezeala, respiră prin ea
Și în adâncul lui doarme liniștit
Cu speranța reînvierii
Într-o primăvară zburdalnică
Aducătoare de noi începuturi.
Plouă bacovian în dimineața mohorâtă,
Doar ceasul din perete
Imită bătăile inimii mele,
Calm, ordonat, fără sincope,
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacovia viscolul și eu
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ți sară muștarul
Și mână și iarna spre sobă
copacii să-ți bată în geam
să dea cea din urmă probă
și iar să tragă ziua în ham
Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și violete-mi înfloresc...
E-o simfonie beethoveniană, ce își compune muzica-n tăcere
Pe-o scenă de culori, bacoviană, ce drepturi de-autor, din nou, îmi cere.
Penel dumnezeiesc pecete-și pune, în roșu-arămiu pe geana lumii,
Când vara mea în toamna ta apune și țipă, de singurătăți, lăstunii.
Și plouă în poeme dimineața și în amurg stau visele la pândă,
Scâncește la răscruci de vreme viața, melancolia, suflete, inundă.
Și în cromatica-i elegiacă, mă-nlănțuie flămândă și-nsetată,
În straie de gutuie mă îmbracă, eu îmi păstrez o clipă decoltată,
Să-i fac în ciudă când furtuni aruncă, să mă doboare dintr-o lovitură
Și să alerg cu-albastrul meu în luncă, când lacrimă îmi cerne peste gură.
Săgețile-i îmi sângerează stânga, acolo unde doruri mai există,
Dar a uitat în goana ei, nătânga, că vara mea, sub cizma ei rezistă.
Și chiar de-mi calcă florile-n picioare și-mi veștejește frunza de pe ramuri,
Pe lângă toamnă eu îmi fac cărare și violete-mi înfloresc la geamuri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să evadăm!
Nu mă închide-n templele tăcerii!
Îmi este frig, de teamă sunt cuprinsă,
În chingi mă strânge lacătul durerii,
Voi fi, de cruda iarnă, aprig ninsă.
N-aș vrea să fiu crăiasa ta de gheață
Pe calea șerpuind spre Absolut...
Nu-mi dărui un suflet sau o viață,
Croiește-mi pelerină din sărut!
Mă scapă azi în veci de penitența
Acestei liniști, prea apăsătoare!
Poftește-mă, te rog, în diligența
Cu Pegași roz, spre crestele polare!
Mi-am pus paltonul ponosit, cu glugă,
Căldura am ascuns-o în bagaj,
Saboții vechi i-am încălțat pe fugă,
M-am pregătit de-al iernilor tangaj.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollinaire se plimbă prin satul meu natal
Nimicul
nu-i
totuși
un
răspuns
La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii
Doamne
și eu
tac
în
numele
tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de sărbătoare (glossă)
Dă-mi ce-i al meu din tainele pădurii
Să mă hrănesc cu sevele astrale,
Să-mi fie primăvară-n cerul gurii,
Când mă ating, timid, buzele tale!
Și scrie-mă poem de sărbătoare,
Să mă gătesc cu straie de lumină,
Cuvinte ce rămân nemuritoare-
Un chihlimbar de-al, inimii, rășină!
Că sunt copil al verdelui nostalgic
Pierdut într-o cascadă de uitare.
Când m-ai lovit în punctul meu nevralgic
Și nu mi-ai dat răspuns la întrebare,
Am sângerat mai verde decât frunza
Ce-și strânge trupul în jurul nervurii,
Acolo-n miezu-n care plânge muza.
Dă-mi ce-i al meu din tainele pădurii!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluție nu este o soluție,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor și binecuvântat,
Ce mai iubeam și eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniță, ea așteaptă o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei, copiii
Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi o uimire.
Posedați suntem de intuiția particularului,
Infinitul ne produce greață.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristețea zorilor la execuție.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului un glas hârâit.
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre George Bacovia și flori, adresa este: