Citate despre George Bacovia și frunze
citate despre George Bacovia și frunze (inclusiv în versuri).
Poetului Bacovia
Poete scump, pe frunte
Porți frunzele de laur,
Că singur, până astăzi,
Din plumb făcut-ai aur.
madrigal de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Bacovia, după ce a citit în cenaclu poezia Plumb
Poete scump, pe frunte
Porți frunzele de laur,
Căci singur, până astăzi,
Din plumb făcut-ai aur.
epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.
catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dosarul secret al lui Bacovia
Dosarul Secret al lui Bacovia
îl scrie ploaia
pe frunze
pe garduri
de drumuri desfundate de melancolie
Pianul cântă răstignit
Do Re Mi Fa
Serenada privighetorii
cheful meu muzical
De-atâta singurătate
nu mai simt nici ploaia
Muzica îmi intră sub piele
Fulger de plumb
postum
poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (30 iulie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replay bacovian
Atât plopii pentru azil În rest ceilalți
copaci să-și descarce frunzele de pe
internet După nevoi și anotimp Un
hoit un corb un câmp minat cu mu
șețel și iarbă zăpada și eu corbul
lui Bacovia zburând de la un
cuvânt la altul Luna galbena
serenadă a nopții abia se-a
ude Ecou somnambul
de romanță
poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (5 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efect Bacovia
Au căzut aseară peste sat
stele cu efect întârziat
Și toți pomii brusc au desfrunzit
de la plus la minus infinit
Doamne ce risipă de eternitate
vântul spulberă nu frunze nestemate
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.
Și te iubesc la echinox și după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la țărmure de mare
Eu plec s-aștept și crivăț și omături
Și să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine și anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care amenință esența vie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la George Bacovia și frunze, dar cu o relevanță mică.
Aceeași toamnă
Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare,
ruginite de atâta fâșneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene,
fiecare foița ruginită
se așează melancolic
într-un cadru de desene.
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori,
părți percepute diferit
aceleași frunze ce cad
haotic....
și doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde....
că iată a venit!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smoală. Bacoviană
Plouă
plouă peste case
alterate, degradate, suprapuse
degerate, îmbuteliate
abator de oameni
tristeți plictisite
întuneric șters,
timp întins în hăuri
gust de ebonită arsă
mohoreală pală, șantiere scurse
prăpăstii murdare peste municipiu
oase învelite, dichiseală stinsă.
Cenușii sunt toate
vise, descompuneri, frunze răvășite
culori fără nume
urme de iubire
îndoit e vântul
zboară peste inimi
asfalt, smoală, plumb
umbre chinuite.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Start
vine frunza
și cade septembrie
Bacovia e de față în cer.
Începe școala de zi cu zi
tu anule ești tot mai grețos
start într-o nouă existență
-zilier al poeziei de duminică-
mai e o secundă și plec
în vacanță până la pensie.
poezie de Mihai Simion
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stampă de toamnă
A venit toamna, cu copaci desfrunziți
Păsările se duc ca niște copii nedoriți.
Ploaia și vijelia și-au ieșit din țâțâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.
Parcurile au degradeuri de-aramă și aur
Frunzele zornăie ca niște monede-n tezaur.
Le scutură vântul și cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.
Amurgul e mov ca oul de Paște
Bacovia sudează țigări printre sfintele moaște.
Bunici zgribuliți, cu copiii de mână
Merg iarăși la școală ce demon îi mână?
Prichindeii se vor rușina cu ei într-o zi
Și, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monosilab de... toamnă sibiană (parodie după George Bacovia)
Toamna la Sibiu
Vine cu alai
Iar.
Încep s-o descriu
Cu un guturai
Clar!
Plopii cei înalți
Frunze pe pământ
Cern
Și-astfel despuiați
Poartă un veșmânt
Tern.
Pe-asfalt și cărări
Frunzele-au format
Stoc,
Zacusca-n cămări
A și căpătat
Loc.
Lângă tomberon
Gunoaiele munți
[...] Citește tot
parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vi(v)a(t) Bacovia!
Pe masă mai e o petală, din nuc nouă frunze au nins, bat clopote la catedrală, un gri peste frig s-a întins.
E frigul mai gri decât griul, mi-e frigul mai frig de la gri, aud cum scâncește pustiul, îi strig că nu-l pot suferi.
În mall-uri se vând frunze moarte, la teatru-au băgat lumânări, în piață găsesc pașapoarte, la poștă... parfum și țigări.
La colț mă așteaptă-ambulanța, (am febră, tușesc și strănut), mă strânge la piept Baba-Cloanța și-mi dă și un tandru sărut.
La știri, moartea râde ca proasta, citind, recitând, declamând, rafale-mi împușcă fereastra, sar cioburi de geam și de gând.
Ce noimă, ce șansă, ce veste? Ce urmă de umbră-i în plic? E frig, e un gri de poveste și-i gri bidiviul la dric.
În cană se-neacă o clipă, pe străzi umblă medici stafii, la tâmplă îmi crește, în pripă, sfârșitul coleric de zi.
poezie de Eduard Lupascu (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și violete-mi înfloresc...
E-o simfonie beethoveniană, ce își compune muzica-n tăcere
Pe-o scenă de culori, bacoviană, ce drepturi de-autor, din nou, îmi cere.
Penel dumnezeiesc pecete-și pune, în roșu-arămiu pe geana lumii,
Când vara mea în toamna ta apune și țipă, de singurătăți, lăstunii.
Și plouă în poeme dimineața și în amurg stau visele la pândă,
Scâncește la răscruci de vreme viața, melancolia, suflete, inundă.
Și în cromatica-i elegiacă, mă-nlănțuie flămândă și-nsetată,
În straie de gutuie mă îmbracă, eu îmi păstrez o clipă decoltată,
Să-i fac în ciudă când furtuni aruncă, să mă doboare dintr-o lovitură
Și să alerg cu-albastrul meu în luncă, când lacrimă îmi cerne peste gură.
Săgețile-i îmi sângerează stânga, acolo unde doruri mai există,
Dar a uitat în goana ei, nătânga, că vara mea, sub cizma ei rezistă.
Și chiar de-mi calcă florile-n picioare și-mi veștejește frunza de pe ramuri,
Pe lângă toamnă eu îmi fac cărare și violete-mi înfloresc la geamuri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a făcut seară
s-a făcut seară,
a apărut o lună spălăcită,
pe stradă latră un câine,
două femei se grăbesc acasă,
ochii mei se iau după ele,
balcoanele-mi cad în cap,
în toamna asta s-a zăpăcit lumea,
încerc să mă agăț de ceva
să nu cad și eu în zăpăceala asta,
zidurile blocurilor tac,
a încremenit totul în jurul meu,
dorurile mi s-au culcat pe-o buză de plai,
mi-e dor de iarbă,
să mângâi mânjii când pasc,
îmi vine în minte,, seara pe deal",
dar buciumul nu mai sună,
,, unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot"?
am uitat că e toamnă,
mă împiedic de niște frunze bezmetice,
toamnă bacoviană, îmi zic,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (3 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu parfum de cafea
De ce crezi că, dacă-i toamnă,
Este totuși prea târziu,
Iar natura te condamnă,
Cu un gângurit pustiu,
C-ai plecat nepăsător,
Într-o sumbră primăvară.
Nu știai că-mi va fi dor
Să fim ca odinioară,
Când croiam din lut cuvinte,
Prefăcându-le în stele?
Crezi că-s toate prăbușite
În cutia cu surcele?
Îmi tot spui, prin triste rânduri,
Că și patima e stinsă,
Prăvălită printre scânduri.
Dar... de ce nu sunt convinsă?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de sărbătoare (glossă)
Dă-mi ce-i al meu din tainele pădurii
Să mă hrănesc cu sevele astrale,
Să-mi fie primăvară-n cerul gurii,
Când mă ating, timid, buzele tale!
Și scrie-mă poem de sărbătoare,
Să mă gătesc cu straie de lumină,
Cuvinte ce rămân nemuritoare-
Un chihlimbar de-al, inimii, rășină!
Că sunt copil al verdelui nostalgic
Pierdut într-o cascadă de uitare.
Când m-ai lovit în punctul meu nevralgic
Și nu mi-ai dat răspuns la întrebare,
Am sângerat mai verde decât frunza
Ce-și strânge trupul în jurul nervurii,
Acolo-n miezu-n care plânge muza.
Dă-mi ce-i al meu din tainele pădurii!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele au fost aruncate
Poetul riscă toamna
dar nu curge
pică
Pur și simplu
pică
frunza
Galben de Bacovia
adică
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre George Bacovia și frunze, adresa este: