Vals de toamnă
La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, și monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, și solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.
Acum, suspină valsul, și mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Verset fantast
Un vals
A plâns în depărtare...
A răsunat vreodată
În ore de-ntristare.
Un infinit demonic
Și ironii amare,
Dureri ce-au răsunat
În umbre solitare..
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormitînd
În pîcla nopților de iarnă, cu hornuri ce
fumează,
Cînd lămpile de stradă cu miile
veghează,
În pîcla colorată mă duc abia simțit -
Mai mult ca orișicine, îmi pare c-am greșit.
Am fost atît de singur, și singur am rămas,
În creierul meu plînge un nemilos taifas...
De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal,
Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial.
De la fereastra ninsă, cu finele perdele,
Mă duc pe străzi de gheață cu
spuza lor de stele;
Și-n mijlocul odăii, tot singur mă
prezint:
- Valsa o blondă-n alb, și cu pantofi
de-argint...
Aprind, pe masă, lampa, și iarăși
mă dezbrac,
Aș vrea să-mi fac un ceai, și stau,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
(Când iar nebun și bolnav)
Când iar nebun și bolnav,
Prin sanatorii, sau spitale,
Voi sta privind
Al vieții vals
Și câte sunt-ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fără voința mea-
Poate voi fi singur.
Apoi, tăcere...
Ca toamna, un amurg de jale..
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb
Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă...
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări...
Larg, miniatură de vremuri viitoare...
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Ed. Tineretului -1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balet
Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...
Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.
Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi de primăvară
Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri si păreri...
O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri...
Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textele de mai jos conțin referiri la dans, dar cu o relevanță mică.
Vae soli
Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...
poezie celebră de George Bacovia din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu George Bacovia despre dans, adresa este: