Negru
Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Veștminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, și ploua...
Negru, numai noian de negru...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
În parc ninsoarea cade rar...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feude
Roz
Galben
Alb
Verde
Cenușiu
Covoare
Peisagii din zări:
Împăratul alb,
Împăratul negru,
Bogății grase
Într-un ascuns departe,
Utopii
Miragii
După urbane ziduri:
Făuriri mintale.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piano
Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.
Si visul apune
În negrul destin...
Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...
Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri..
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gri
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
"I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca și zarea, gândul meu se înnegri...
Și de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, amurguri...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iarnă
cum ninge repede apoi încet
și nu știi cât timp mai trebuie de acum
e la ferestră alb
o fată cu șal negru în cerdacul nins
dar prin copaci largi înserează
într-un departe nins era tot așa
în adevăr
și înnoptate zăngăniri
apoi va avea loc un bal
sau o serbare de spiritism
atâtea sunt de făcut
când tu apari numai ca amintire
cun ninge repede, repede
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge, plumb, toamnă
Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colț se duce,
Încet prin ploaia tristă.
Tot plumbul ud al ceții
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieții
Și-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceții.
E sânge, plumb și toamnă.
Cu negru braț de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră și tenace.
E sânge, plumb și toamnă.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de serenadă
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veștejit,
Și-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste și dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit...
Și-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, și blestemate...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață
O cafea neagră... și-o ploaie de gheață
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Și pasul mă îndrumă în dimineață
Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu și de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Și plouă cu-o părere de rău.
Am uitat dacă merg... încă tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup și un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceață obosite, roșii, fără zare
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâșmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Șivoaie-n case triste inundară,
Ș-auzi tușind o tusă-n sec, amară
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu George Bacovia despre negru, adresa este: