
Vals de toamnă
La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, și monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, și solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.
Acum, suspină valsul, și mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pastel
- Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, -
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.
Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut în zare
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamnă
Și frunza de ce pică...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (5 octombrie 1916)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vant
Toamna a țipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă ușă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Și-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Și prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frig
Sunt lângă un gard rupt,
Și vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceți foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nervi de toamnă
(Toamna... iar sunt copil)
Toamna... iar sunt copil,
Prezența mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbește-n bizare cadențe....
Oftică, toamna și zdrențe...
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?
Sunt iar in orașul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Note de toamnă
În toamna violetă, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert...
Pe galbene alei, poeții triști declamă
lungi poeme -
E-o toamnă, ca întotdeauna, cînd totul geme,
Frumos, și inert.
Pe străzi elegante, ca o părere,
Femeia modernă a trecut și revine;
Tot haosul e-o veselie de eter.
Și, dacă se zguduie orașul,
Și creierul rămîne pierdut;
Și, dacă munca trosnește din
brațe, din piatră, din fier, -
Mulțimea anonimă se va avea în vedere.
Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer.
Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse
Amurgul licărește pe-orașul de vitrine
-
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nervi de toamnă
(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)
La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.
Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal.
Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să ne iubim
Vai, și va veni o vreme
Când adormi-vom amândoi,
Și-nstrăinați, prin cimitire,
Va plânge toamna peste noi.
Ce poate, deci, a fi sub soare,
În haosul imensității..
Dacă-ți vei pierde fecioria
În taina roză-a voluptății?
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aiurea
Blestemată mai fie și toamna,
Și frunza ce pică pe noi -
Blestemat să mai fie și tîrgul
Ursuz, și cu veșnice ploi...
- Cetate - azilul ftiziei -
Nămeți de la pol te cuprind...
Cetate, azi moare poetul
În brațele tale, tușind...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amurg
Tristeți pe vânt, tristeți de mort
Pe străzi tăcute se desfac -
Serbări târzii de vinul nou,
Visări pentr-un poet sărac...
Ce vremuri atât de fericite
Mă-ndeamnă, singur, să stau -
Spre toamnă, duioase suspine
Din Eminescu, Heine și Lenau...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Și codrul sălbatec vuiește -
Răsună-n coclauri un bucium,
Și doina mai jalnic pornește.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge și nu-ți fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și toate
Și toate se re-ntorc din drumul lor,
Și mândră primăvara vine,
Cu soare blând, cu nopți albastre
Fermecătoare și senine.
Dar fără ea, ce suvenir
Spre gânduri triste mă îndeamnă?
Muguri au dat pe ram,- zadarnic,
În a mea inimă e toamnă!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poveste
Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă,
Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori?...
Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.
Ah, mi-ai spus atât de simplu că ți-i sete de iubire
Neascultând decât șoptirea singuratecei păduri,
Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.
- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!


Elegie
(Când iar nebun și bolnav)
Când iar nebun și bolnav,
Prin sanatorii, sau spitale,
Voi sta privind
Al vieții vals
Și câte sunt-ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fără voința mea-
Poate voi fi singur.
Apoi, tăcere...
Ca toamna, un amurg de jale..
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


In gradina
Scârtâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe stresini de lemn,
si frunzele cad ca un sinistru semn
În linistea gradinii adormite.
O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor...
Pe când, discordant si înfiorator,
Scârtaie toamna din crengi ostenite.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amurg de toamnă
Amurg de toamnă pustiu, de humă,
Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt -
Departe plopii s-apleacă la pământ
În larg balans lenevos, de gumă.
Pustiu adânc... și-ncepe a-nnopta,
Și-aud gemând amorul meu defunct;
Ascult atent privind un singur punct
Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pastel
Buciumă toamna
Agonic -- din fund --
Trec păsărele
Si tainic s-ascund.
Târâie ploaia...
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-năbusi de fum.
Departe, pe câmp,
Cad corbii, domol;
Si răgete lungi
Ornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogi...
Si tare-i târziu,
Si n-am mai murit...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alean
E-n zori, e frig de toamnă,
Și cât cu ochii vezi
Se-ncolăcește fumul,
Și-i pâclă prin livezi.
Răsună, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, -
Și pocnet lung, și chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copiii aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Și plângi... și-i frig de toamnă...
Și-i pâclă prin livezi.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gol
Dă foșnet frunza măruntă,
Umbra e rece-n pădurea sonoră -
O mirare tăcută, poate cruntă,
O amețire de toamnă, de-o horă.
Un haos vrea să mă ducă
De unic uitînd, și de număr -
Un foșnet uscat mă usucă,
Pe-un arbore plîng ca pe-un umăr.
Și sfîrîie-o ploaie ușoară -
Caverna de-odinioară...
Și zarea-ntunecată...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oh, amurguri...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu George Bacovia despre toamnă, adresa este:
