George Bacovia despre trecut

Cogito

Mi-am realizat
Toate profeţiile
Politice.
Sunt fericit...
Frumos
Este cerul
Senin, sau mânios.
Un aforism celebru
Te face să trăieşti...
Nu-i mâini,
Nici azi,
Nici ieri, -
Timpul...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piano

Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.

Si visul apune
În negrul destin...

Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...

Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri..

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epodă

Iubire, trecut pasional,
Cadouri,
Aurore de aur,
Şi rubin la orizont,
Cu fantezii de muncă,
Zori de ziuă,
Dimineţi de vară
Şi aspru ger,
Iarnă...

Romantice scrisori,
Mărturisiri,
Iubire, trecut pasional...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proză

Amorul meu hidos ca un satir,
Copil degenerat,
Invinetit, privind transfigurat,
Ieri a murit zbatandu-se-n delir.

Aici, cu voi, prozaici pamanteni,
Asasinat pe drumuri a murit,
De zurnetul de luni inabusit,
In lumea asta plina de dugheni.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj

Deşi, cu iarna care-a trecut
Poate părea c-am murit -
Şivoaie se duc din grele zăpezi...
Cîntări, şi cîntări m-au trezit.

Gălăgioase glasuri mi-au zis
Despre-o viaţă oricît de-amară...
Şi soarele, sus, un cer a deschis,
Cu bucurii de primăvară.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset Divagat

Eu sunt cu mine
În toate e pace.
Poezia e-n afara de omenire,
Departe
Si vesnicie.

Frumoase rame la tablouri
Nu pentru mine...
Ce haine scumpe
Si anume fiinte...
Nu eu sa dirig lumea.

Poezia e-n afara de omenire
Departe
Si vesnicie.
Si vremi, vremi au trecut.
Ori nu eu s-astept fericirea.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento

Pe când ninsoarea rătăceşte...
In ceasul vremii au bătut
Dureri pe sufletele moarte -
Deşi... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rătăceşte...
Din nou, iubiri ce-au dispărut
Trezesc poeţii singuratici -
Deşi... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rătăceşte...
Ca un tărm necunoscut...
Din nou gândesc ca eşti frumoasă -
Deşi... acestea sunt lucruri din trecut!

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului - 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note de toamnă

În toamna violetă, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert...
Pe galbene alei, poeţii trişti declamă
lungi poeme -
E-o toamnă, ca întotdeauna, cînd totul geme,
Frumos, şi inert.

Pe străzi elegante, ca o părere,
Femeia modernă a trecut şi revine;
Tot haosul e-o veselie de eter.
Şi, dacă se zguduie oraşul,
Şi creierul rămîne pierdut;
Şi, dacă munca trosneşte din
braţe, din piatră, din fier, -
Mulţimea anonimă se va avea în vedere.
Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer.

Parfum... incendii violet, şi becurile-aprinse
Amurgul licăreşte pe-oraşul de vitrine
-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivă

Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Şi fotografii mă filmau.

O, sala cu flori
Şi versurile mele
Bătrâne!...

Am văzut bogăţiile de aur
Şi mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...

Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi şi marmoră...

Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!