Femeia este două mâini lucrătoare și o mașină de făcut copii.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent
Adăugat de LALAS
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
- scriitor
- Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale făcute cu spiritul și cu mâna.
definiție celebră de George Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marș revoluționar
Aideți frați într-o unire,
Țara noastră e-n pieire:
Aste ziduri și palate
Unde zac mii de păcate
Aideți a le dărâma.
N-auziți în piață larmă?
Dați năvală-n mâini cu armă;
Că soldatul ne ajunge,
Baioneta ne împunge,
Dați, de-o vrea și el să dea...
Fraților, să n-aveți milă,
Dați în cei ce vă fac silă.
Vă iau plugul, arătură,
Boul chiar din bătătură.
poezie celebră de George Călinescu, după Catina Damnatul (1948)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Neoromantica
La lacul cel de munte, sub ninșii colți alpini,
e-o bancă de mesteacăn, solemn și elegant,
Ax redingotei* negre, țilindrului* gigant
(Funebra turlă sumbră printre molifți și pini),
Ședea acum un secol Poetul. Sau tăcut,
Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr,
Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr
De trestii pentru orga cu fluierul acut.
Descoperit-am lacul între păduri.
C-un tic Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară
Tăcerea greieroasă ce valea împresoară,
Ce-ar fi dădut extaze lui Richter* și lui Tieck*.
În cap îmi crește, turlă, țilindrul cel gigant,
Cu mâinile la spate vâr fața-n redingotă,
Din ape ies sirene și o undină* gotă,
Iar eu mă pierd în codri solemn și elegant.
poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
La un portret
Sunt eu acest cocon cu pletele pe umăr
Nespus de-ngândurat
Prea multe întrebări în ochii limpezi număr
De lume par mirat
În mâna mea cea mica Ursitele au pus
Un glob de fildeș rece
Cu el din răsărit și până la apus
Să văd ce se petrece
Cunună smălțuită cu diamante șapte
Mi-au tras pe lângă tâmplă
Ca de la miazăzi și pân' la miazănoapte
Să știu ce se întâmplă
Împodobit domnește în acest chip eu totuși
Nu sunt cel de azi
Nu învățasem încă de ce cresc
Cedri lotuși, păduri de pini și brazi
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu din Opere, volumul 2
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu George Călinescu despre mâini, adresa este: