Multe-i spun când nu m-ascultă,
Dar tresar și tac din gură
Când, c-un zâmbet, își ridică
Ochii de pe cusătură.
catren de George Topîrceanu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Unei dudui
Trec zâmbete pe la ferestre...
Eu stau aici de-o zi întreagă
Și toți îmi spun mereu "maestre"
Și nimenea nu-mi spune "dragă"!...
epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către chipul din oglindă
Cum stai în ramă și te uiți
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi mirați:
"Mă mai cunoști, străine?"
"Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid ești la față
Și prea bolnavi ard ochii tăi,
Privirea lor mă-ngheață...
Că te știam copil nebun,
Crescut în vânt și soare,
Obrazul rumen, ochii vii
Și gura zâmbitoare.
Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ție:
Aveai palat un crâng întreg
Și-o luncă-mpărăție!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleidoscop - Un romantic
De două ceasuri tremurând în stradă,
Cu ochii plini de mută resemnare,
Își face planuri extraordinare
Și-n mintea lui rostește o tiradă.
"Poftim la geam, sublimă arătare!
De-ai auzi tăcuta serenadă,
Te-ai apleca ușor pe balustradă
Ca să trimiți în vînt o sărutare."
El speră încă... Poate, cine știe,
De la distanță, prin telepatie,
Va-nfiripa cu ea un dialog.
Dar inima-i se strânge ca-ntr-un clește,
Pe când vardistul trece și-i șoptește
C-un zâmbet straniu: Circulați, vă rog!...
poezie clasică de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un romantic
De două ceasuri tremurând în stradă,
Cu ochii plini de mută resemnare,
Își face planuri extraordinare
Și-n mintea lui rostește o tiradă.
"Poftim la geam, sublimă arătare!
De-ai auzi tăcuta serenadă,
Te-ai apleca ușor pe balustradă
Ca să trimiți în vânt o sărutare."
El speră încă... Poate, cine știe,
De la distanță, prin telepatie,
Va-nfiripa cu ea un dialog.
Dar inima-i se strânge ca-ntr-un clește,
Pe când vardistul trece și-i șoptește
C-un zâmbet straniu: Circulați, vă rog!...
sonet de George Topîrceanu din A. Mirea: Caleidoscop
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mă-nvețe pictura
Aș vrea să mă-nvețe pictura
Un Rembrandt maestru, - să-ți fac
Din carmin și purpură gura
Așa cum ți-a dat-o natura,
Aprinsă ca floarea de mac.
Și taina privirilor tale,
Cu zâmbetul cald și senin,
Și gâtul și brațele goale
Plăpânde ca niște petale
De flori delicate de crin.
Și-aș vrea să mai am, laolaltă,
Talentul de sculptor, copilo.
Și-atunci să-mi răsari de sub daltă
Din marmură, - albă, înaltă,
Frumoasă ca Venus din Milo!
Pe frunte să-ți pun o coroană
De nuntă, din flori de lămâi, -
Și astfel în apriga goană,
A anilor, blândă icoană,
De-a pururi a mea să-mi rămâi!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare
Tovarăș scump de clipe grele
Am vrut să-mi fii pe drumul greu:
ți-am dat nădejdea vieții mele,
Un cer senin cu mândre stele
Și floarea sufletului meu.
Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi,
S-a veștejit în mâna ta.
Acu-n zadar îmi ceri săruturi,
Aleargă iar: vei prinde fluturi
Și alți obraji vei săruta!...
Nu-ți mai cerșesc, ca-n altă vreme,
Îngenuncheat surâsul tău.
O, nu, cu tainice blesteme,
Din calea ta n-or să te cheme
Nici lacrimi, nici păreri de rău.
[...] Citește tot
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zâmbet, dar cu o relevanță mică.
Vecina
Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, ochii tăi, vecină, -
Că ți-am făcut potecă prin grădină...
Adeseori tu lași la geamuri storul,
Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Și tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l țin ispita și păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinței,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, -
Tu vrei să-mi las și frații, și părinții?
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispășesc viața mea întreagă
Păcatul greu că mi-ești atât de dragă?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu George Topîrceanu despre zâmbet, adresa este: