Georgeta Radu despre copilărie

Tristeţe ametaforică

Auzi, fa, Mariţo, s-a-nchis cimitirul!
De mâine, nici popa nu poa' să se-ngroape.
Noroc c-am troiţa lu' Gogu, aproape!
Ştii, colo, 'n grădină, unde-a crescut pirul.

Am ciment şi var. Îl bag pe Ilie,
să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,
că inima mea de boală e friptă
şi azi nu putui să leg nici la vie.

Bocesc a pustie, când toc ceapa veche,
e ştevia fiere, nu pot s-o mănânc,
prea rău năduşesc, mă seac-o ureche
şi am o durere şi-un of în adââânc!...

Auzi, fa, Mariţo, ne ştim de copile!
Tu ştii că plângeam când o floare murea!
De ce mi-o fi dat Dumnezeu negre zile
şi-n fiece an sărăcia-mi sporea?!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere

Leagănă-mă toamnă, mângâie-mă-n soare,
Să mă simt copil, să uit ce mă doare!
Fură-mi întristarea din amurg cernit,
Răcoreşte-mi fruntea de jarul mocnit!

Prinde-mă în hora frunzelor tărcate
Ce topesc paleta dorurilor toate!
Du-mă-n amintirea din copilărie,
Când credeam că viaţa e de jucărie!

Lasă-mi duh să zboare pe-aripi de cocor,
Pribegind prin timp, odihnind pe-un nor,
Iernând în tărâmuri uitate de lume,
Adunând de-acolo, numai gânduri bune!

Şi, întors la mine, către primăvară,
Să simtă curat, ca întâia oară,
Printre anotimpuri să lunece lin!
De poţi face asta, la tine mă-nchin!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

Luminând cu feştila sufletului
prin grotele trecutului
încerc să dibuiesc copilăria...

O văd aici, o văd dincolo,
bobiţă de hidrargir
rostogolindu-se!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPILUL DIN SUFLET

Copilul din tine se joacă în gând...
Găseşte acolo ce-n viaţă-i lipseşte
Şi nu se trezeşte, vreodată, plângând,
Că nimeni nu-l ceartă, când timp risipeşte...

Cu fragede mâini, atinge un nor
Ce-i mângâie fruntea, de-adulţi obosită...
Se-ntrece apoi, cu vântul, în zbor,
Spre zări de Lumină demult părăsită...

Timid, taie-o rază de Soare, ghiduşă,
Şi-o-ascunde în inimă, cu bucurie,
Să o dăruiască prinţesei-Brânduşă,
Dar nemaigăsind-o, mi-o dăruie mie.

Copila din mine primeşte căldura.
De viaţă-ngheţate, priviri se topesc...
Te prinde de mână, nu ştie ce-i ura
Şi simţi cât de mult şi curat TE IUBESC!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofilire

Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.

Mă uit la ea, şi îi zâmbesc,
şi-i spun că nu îmi pasă,
că, şi-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.

E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânţa-i este renviere
într-un boboc curat.

Răsare fraged, înfloreşte,
e-al fluturilor rai
şi-o altă toamnă-l ofileşte...
A fost copil, în mai...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată... mi-e dor de tine!

Simţi, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!

Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.

Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...

Ai fremătat o viaţă-ntreagă,
nutrind speranţe şi IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mă doare, dulce, Dorul cuibărit
în sufletu-mi, de viaţă ostenit...
Durerea lui mă mângâie duios,
ca pe-un copil, de mamă adormit...

Cobor în mine, s-aflu cu uimire,
ce şoaptă către tine m-a mânat,
când, negândind decât la mărginire,
nu mai visam nimic, cu-adevărat.

Acuma ştiu prea bine din ce zbor
mi te-amintesc, când plâng, privind... un nor...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Prin florile copilăriei
Adeseori mă rătăcesc...
Găsesc Lumina Bucuriei
Şi-ntoarcere, nu-mi mai doresc.

Îi văd pe mama şi pe tata,
Crescându-mă cu al lor Dor
Şi cu IUBIRE nepătată,
Clară, ca apa de izvor.

Merg să colind niţel prin crâng.
Mă prinde ploaia... şi îmi place.
M-adăpostesc după un gând,
Umblând desculţă prin băltoace.

Un fulger îmi aduce-aminte
Să nu mă tem de DUMNEZEU,
Că, după ploaie, vrea s-alinte
Ai săi copii, c-un curcubeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile TV

Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupţi şi haina roasă,
bou strigându-şi foamea-n muget,
soba-i rece, viaţa trece,
apa-ngheaţă-n dimineaţă,
plânge-n noapte-o mogâldeaţă,
taică-su-i beat şi petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nţărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Cristalin clopoţel,
Din azur de senin,
Sună-n zbor, mângâind,
Ca un glas de copil,
Lut de viaţă, crăpat
De nimicul uitării,
Mântuit de păcat,
Cu IUBIREA IERTĂRII.

În LUMINĂ scăldat,
Îşi aduce aminte
Ce Porunci a-ncălcat
Îngheţând Dor fierbinte...
Cât de tare-a rănit,
Cât de mult l-a durut
Pe acel ce-a iubit
Şi i-a dat tot ce-a vrut.

Amintiri adunate
Azi încep să-l răpună.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.

Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânşi pentru pleoape ce se-nchid când mor.

Copiii de ieri, sorii dimineţii,
ca îngeri sau demoni asfinţim, pe rând.
Toţi venim Lumini, dar în dansul vieţii,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârşim urlând.

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A zecea parte

A zecea parte din copilărie
Mă mângâie c-un pic de nostalgie,
Alungă griji, dureri şi întristări,
Cu-amintiri dragi, întoarse din uitări.

Din visuri şi dorinţe-nşir-o salbă,
Pe-un fraged suflet ca firul de iarbă.
Un pui de om, plecat în Cer de dor,
Mă-ntoarce din trecut în viitor.

Prin verde grâu crescut din spic de ploaie,
Aleargă printre razele de soare,
Cu ochi de albăstrele-nrourate
Spală un mal de timp plin de păcate.

Ajung arsă de dor în zi de toamnă,
Aflând într-un târziu ce viaţa-nseamnă.
Pe perne reci, pline cu fulgi de nea,
Îmi odihnesc în iarnă dragostea.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil

Gingăşie... de copil...
ni se caţără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.

Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
şi se-ascunde supărată.

Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
şi nimeni nu ia aminte
la cel bun şi drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînţelegând, defel,
răutatea şi urâtul
ăstei lumi, împotrivite

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară

M-am tratat mai ieri, de fiere,
cu o lingură de miere
făcută de albinuţe
din cinci flori de părăluţe.
Fără doctori, fără bani,
am mai câştigat mulţi ani.
Chiar nimic nu mă mai doare
şi-acum mă răsfăţ în soare.
..................................................................

Aştept dulcea primăvară, să îmi murmure de viaţă,
stele proaspete să nască, să le-nfeşe-n dimineaţă,
inima lumii-nverzite să îşi strige nemurirea
odihnită-n albul iernii, isprăvindu-şi adormirea.

Fără lacrime amare, un izvor susură-n munte
şi, ghiduş, cu duioşie, mângâie stânca pe frunte.
Două flori de colţ, pereche, ce privesc la nori hoinari,
stau de vorbă liniştite, cochetând cu doi bondari.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursuleţul

Rătăcit în toamna gri din pădurea întristată,
stă un puişor de urs, fără mamă, fără tată.
Doi ogari şi-un vânător, lacomi, răi, ca scoşi din minţi,
isprăvind un joc murdar, l-au lăsat fără părinţi.

Mic, cuminte, ne-nţărcat, habar n-are ce-l aşteaptă!
Tot ce ştie-acuma e c-ar bea lăptic-o găleată.
Plânge peste el stejarul şi îl mângâie cu frunze,
ghinde cu pălăriuţe şi-amintiri de buburuze.

Obosit şi-nfometat, aţipeşte şi visează
că stă la o masă mare şi pădurea-l ospătează.
Masa e o buturugă şi-o veveriţă 'i-ntinde
un menu cu bunătăţuri, preparate doar din... ghinde.

Ursuleţul se-ntristează şi începe să scâncească...
Se întreabă ce va face? Fără lapte, cum să crească?!
Şi, frecându-şi ochişorii, glasul mamei, clar aude:
" -Dragul meu copil, poţi creşte, mâncând numai ghinde crude!"

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecţii,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecţii!
După ce ne laşi pustii, te-ntrebăm, ştii asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
şi-ai lăsat legea-nmulţirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupţi de necazuri,
înotând în marea vieţii, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferinţă, boli şi moarte care veşnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlceşti, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îţi anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăvrăgeală

Răscruci de timp, bătute-n cuiele drumurilor necunoscute, de soarta cu educaţie aleasă,
care a făcut numai ce a vrut ea,
se închină în neînţelesul credinţei,
străduindu-se să ne convingă
că nu aici e viaţa, ci dincolo de ele,
la capătul răbdării nesfârşite,
atunci când vântul cântă în tonuri de pustiu,
în broderii sparte de ropote de ploaie curată,
căzută pentru nevoia pământului vlăguit
de cererile oamenilor nesătui vreodată de nimic,
pe care nu-i va potoli decât starea de nefiinţă trupească.
Setea lor de zădărnicie chinuie
privirea Demiurgului
amuţit de dezamăgire precum un părinte
bun, siderat de nerecunoştinţa copilului răsfăţat
ce răspunde cu o indiferenţă înspăimântătoare
eforturilor aproape supraomeneşti făcute spre a-l creşte.
Idealizarea a ceea ce ne dorim cu tot dinadinsul
ne face să pălăvrăgim fără noimă şi atunci când visul e pe cale de a se împlini,
născuţi temători din fire

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!