Georgeta Radu despre viaţă

Clipe de poveste

Opreşte-te şi te-odihneşte!
Îţi cer drept plată un sărut
ce l-am dorit de m-a durut
în viaţa trăită lumeşte...

Secundele am să le număr,
că toate-s clipe de poveşti...
Rămâi atâta cât pofteşti,
dormi liniştit pe al meu umăr!

Poveşti de inimi însetate
de seceta a mii de vieţi,
ce sângerau printre scaieţi
şi se uscau, nemângâiate...

Sărutul tău, plin de ardoare,
mă-nvaţ-acuma A TRĂI,
şi A SIMŢI, şi A IUBI...
Poveste-n DOI, nemuritoare...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsarea

Mă curtează nepăsarea, să îmi spună tot ce ştie:
"Hai să te-nvăţ cum se face să rămâi aparent vie!
Alfabetul meu e simplu, îl deprinzi într-un minut,
dacă scoţi din tine firea şi exişti ca vas de lut,
având grijă să îl păstrezi gol, secat de conţinut,
strecurându-te prin lume, adunând doar timp pierdut.

Treci uşor prin cartea vieţii şi dai foaie după foaie,
şi trăieşti făr-apăsare, mărind turma cu o oaie.
Supărări n-ai să cunoşti şi pe nimeni n-ai să superi
când te bălăceşti, senin, în băltoace fără nuferi.
Vis ferice de iubire va fi-ntreagă viaţa ta!
-Doamne, sun-atât de bine! Vreau şi eu trăi aşa!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi sau nu

Să mai iubim o dată?! Sau n-are niciun rost?! Cine iubeşte pare adeseori un prost!
Iubirea-i bilă albă sau loz câştigător
Când nu ţii cu toţi dinţii să fii învingător.

Impresii pro şi contra întotdeaun-au fost,
Aşa că... nu contează! Hai, riscă să pari prost!
Iubirea-i ca o mare, te-afunzi sau eşti pe val,
E-amară şi sărată, eşti mus sau amiral.

E plină de mister, furtuna stă la pândă
Şi-ti poate scufunda iluzia plăpândă.
Poţi naufragia când nici nu te gândeşti
Şi ca un (e)R. Crusoe o viaţă să trăieşti.

O insulă a ta te vindecă de toate.
Cu Vineri ameţeşti trista singurătate.
Dar, de-ţi promiţi întruna că n-o să mai iubeşti,
Şi Vineri îţi va spune că tare prost mai eşti,
Că nu e deloc bine tot timpul să posteşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căprioarei

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
ce culoare-o avea soarta ce se-aşterne-n calea mea?
Poţi să pui astă-ntrebare, cu-a ta fragedă simţire,
Cerului senin, când noaptea curge în noi amorţire?

Spune-i să îmi ierte timpul petrecut în chip anost,
când credeam că viaţa-nseamnă a trăi fără vreun rost
şi-mpărţită-ntre tristeţe, şi necaz, şi disperare,
mă îndepărtam întruna de a inimii chemare.

Se năştea ispititoare bucuria de-a muri,
promiţând că scap de toate şi sufletu-o huzuri.
Mă îndreptam resemnată spre-a ei linişte-obosită,
sperând că-mi va da uitare pentr-o viaţă chinuită.

Dar acum m-am răzgândit şi trăiesc cu dor de mine
şi-am să fac din astăzi cânt, fără lacrimi şi suspine!
Îi voi mulţumi Luminii că îmi dăruieşte zorii
şi, hoinărind printre stele, voi putea să mângâi norii.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Am trecut vârsta la care tot ce zboară se mănâncă,
nicio falsă modestie nu-mi mai spune chiar nimica,
gura lumii poa' să strige tot ce vrea, mi-a murit frica
de-a trăi de dragul meu, azi sunt tare ca o stâncă.

Nici spre cai verzi pe perete nu îmi mai îndrept privirea,
viaţa m-a-nvăţat devreme că nu există-ntâmplare,
nu poţi cumpăra IUBIREA cu monezi de-nverşunare,
ziua bolii sau a morţii nu ştiu ce e mituirea.

Nu mai cred demult în alţii, îmi sunt singurul prieten,
dacă sufletul mă doare, numai mie-mi povesteşte
şi numai a mea scânteie-ntotdeauna reuşeşte
să-l vindece, mângâindu-l, când i-aminteşte de Eden.

Am atins vârsta la care mă privesc cu demnitate,
nu mă-mpiedic de micimea marii răutăţi din lume,
cum nici valul nu se-opreşte-n ale mării-amare spume...
Tac... şi-ascult povestea vieţii... hai, noroc, SINEITATE!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

Acum... şi şapte de-ani, veneam şi eu pe lume
Ca să mă aflu-n treabă... aveam doar gânduri bune.

Era gata să mor... şi mama, odat' cu mine
Dar Dumnezeu n-a vrut şi s-a răstit: "Nu-i bine!

De ce dai înapoi?! Nu ştii ce ai promis?!
Chiar dac-ar fi război, nu vei cădea-n abis!"

M-am întors, ruşinată, din hotărârea mea,
Ştiind că viaţa toată va fi-ncercare grea.

Cu toate că zâmbeam, tristeţea-mi da de furcă
Şi în suflet găseam un mare dor de ducă...

Strângând din dinţi, gustam toată durerea vieţii,
În timp ce îmi treceau toţi anii tinereţii.

Nu vă mai spun povestea, că e numai a mea,
Şi ştiu că dac-aş spune-o, nicicui nu i-ar păsa.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cogito, ergo sum!

Am strâns în poezie tot adevărul meu:
o inimă în vers, tristeţi şi fericire,
o cruce dăruită de însuşi Dumnezeu,
cărare şerpuind, drum drept şi rătăcire.

În viaţa bătând filmul, scrisă de Demiurg,
m-am achitat de rol cum am ştiut mai bine.
Când desluşeam misterul, iată-mă în amurg
şi-abia acum încerc să am grijă de mine.

Se zice că-i un timp pentru orice, pe lume,
dar numai cel prezent alcătuieşte viaţa.
Clipa de nu-ţi trăieşti şi-o laşi să se consume,
te rătăceşti de rost, ţi-ntuneci dimineaţa.

Şi ziua vieţii nu-i decât orbecăială,
alergi la nesfârşit după zădărnicie,
Pălindu-ţi scânteieri, răpus de oboseală,
nu îţi vei găsi timp să guşti din Veşnicie...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă şi du-mă

Ia-mă şi du-mă la capăt de lume,
La ţărmuri de dor... în vis... şi uitări!...
Să dorm pe perna iubirii nebune,
Să strângem dorinţe-n îmbrăţişări...

Comoara din suflet e doar pentru tine,
Ca aur topit, îmi curge prin vene
Şi simt deseori că te-aşezi lângă mine,
Să-mi dai sărutări, în visele mele.

Eşti aer curat, te respir, îmi dai viaţă,
Omori neputinţe-adunate de timp,
Eşti dulce povară, ce gându-mi răsfaţă,
Eşti mană cerească, trimisă de-Olimp.

Când viaţa ne strânge-n corset de oţel
Şi lumea ar vrea să ne pună zăbrele,
Trăim nemurirea lăsată de EL...
Zâmbim... ne-ntâlnim, fericiţi, printre stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul frumuseţii

Hai să valsăm, IUBITE, în ritmul fericirii!
Ajunge cât am plâns de dorul împlinirii!...
Da, viaţa e frumoasă şi sufletul curat
Hai să valsăm, IUBITE, că nu e un păcat!...

Pe sunetele nopţii, în parcul adormit,
Ne-om prinde-ntr-o IUBIRE, ruptă din infinit...
Viorile celeste or luneca arcuşul,
Pe strune aşternând, când obosim, culcuşul...

Hai să trăim, IUBITE, în amintirea vieţii
Şi să plutim ca-n vis, în valsul frumuseţii!...
De lună mângâiaţi cu dor şi nenuntiţi,
Rămâne-vom amanţi şi-n zori de veci, IUBIŢI!

Privighetori geloase vor plânge-n glas de foc
Iubirile apuse, ce n-au avut noroc,
Şi dorurile stinse în şoapte nerostite
Vor fi-ngropate-n Ceruri...
Hai să valsăm, IUBITE!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu!

Nu plânge, chiar de-ai învăţat cum să trăieşti cu-amare lacrimi!
Nu te-ntrista, că ai ştiut cum să te-ndepărtezi de patimi!
Nu mai privi peste oglindă, când ştii că-ţi va plăcea ce vezi!
Nu te-nsoţi cu neiubirea! Iubeşte, că-n iubire crezi!

Nu-ţi interzice fericirea, acum, când ştii s-o preţuieşti!
Nu te-nsoţi la drum cu-oricine, chiar dacă simţi că singur eşti!
Nu mai hrăni dorul de-o viaţă, când simţi că nu se va-mplini!
Nu omorî visele toate, făcând în ciudă, inimii!

Nu te-ntreba de ce eşti singur, când doar comori ai dăruit!
Nu îţi cruţa mărinimia, când întâlneşti suflet rănit!
Nu creiona necunoscuţi, că poate iese schiţa falsă!
Nu duşmăni, că te-otrăveşti... şi mori... şi nimănui nu-i pasă!

Nu te întoarce-n amintiri ce au muşcat adânc inima!!
Nu risipi timp, întrebând pe cine a orbit Lumina!
Nu-ţi căuta vinovăţie, că-ntreaga viaţă ai iubit!
Nu-ţi cere scuze niciodată, că de EL ai fost hăruit!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate nu, poate... DA!

Oare, voi învăţa,
într-o viaţă de om,
de la muguri de pom?!
Poate nu, poate... DA!

Viaţa vie-ncepu
c-un sfârşit creştinesc?!...
Oare mă amăgesc?!...
Poate... DA, poate... NU!

Dacă voi încerca
să zâmbesc, la dureri,
voi afla şi plăceri?
Poate nu, poate... DA!

O să-mi uiţi zâmbetu',
dacă-n braţele-i reci
ai vrea mâine să pleci?...
Poate da, poate... NU!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ninge...
Dorul stinge...
Viaţa frige...
Totu-ngheaţă...
Moartea-nhaţă...
Verde iarba pierde...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte!

Aruncă vechile bagaje, nicicând nu ţi-au fost de folos!
Cutează a trăi frumos, renunţă la orice machiaje!
Erai păpuşa din decor, trecând mereu prin mari dureri
şi orice umbră de plăceri te făcea să te simţi dator.

Închide uşile ştiute, care dădeau spre nicăieri,
de unde adunai poveri, făcând slalom printre derute!
Tot îndurai şi nu-njurai... Asta-i credinţa omului,
că, plătind tribut răului, va afla drumul către Rai.

Deschide ochii tăi frumoşi, străbate cu privirea zarea
şi ai să scapi de-ncrâncenarea ce-ai moştenit din moşi-strămoşi!
Atunci, plutind ca fulgu-n zbor, nimic nu te va-mpiedica
să-ţi ţii Acasă inima şi să-i împlineşti orice dor.

În jurul tău sunt bucurii, IUBIRE-aşteaptă, răbdătoare,
să te înalţe către Soare, cum se înalţă ciocârlii.
Începe-o viaţă nouă azi şi pace fă cu duhul tău!
El te-o feri de tot ce-i rău şi nu te va lăsa să cazi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diplome pământeşti

Să te convingi că eşti, că trebuieşti,
oamenii-au inventat nişte poveşti
şi ţi-au dat un motiv ca să trăieşti
-nişte hârtii... diplome pământeşti.

Orgolii, competiţii nebuneşti
îţi iau dreptul la viaţă, -mbătrâneşti,
muncind pe brânci, te şi îmbolnăveşti,
tot adunând... diplome pământeşti.

Pierzându-ţi timpu-aşa, din dinţi scrâşneşti,
crezând că viaţa o să-ţi îndulceşti,
dar totu-i vis şi fum şi... te-amăgeşti,
tot poftind la... diplome pământeşti.

Cu trup pierdut, te-ndrepţi spre lumi Cereşti,
cu Fiul te-ntâlneşti şi Îi cerşeşti
să Îi prezinţi diplome pământeşti,
dar El le vrea pe cele... sufleteşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Şi-şi ţine-adânc picioarele în el,
Mulţi zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Şi spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.

Un pic prea arţăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-şi taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste şi credinţă-şi face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Şi, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă lipsă

În colţul stâng, din Universul mare,
Împărţim Universul nostru mic,
În care-omorâm, zilnic, câte-o floare
Ce-a risipit parfum, cerând... nimic...

În fiece petală-avea IUBIRE,
Adusă-n vis, din Universul mare,
Pe aripe de îngeri şi-amintire,
Păstrată-n Raiul din Soare Răsare.

De-am fi-nţeles visul ce a crescut-o,
Toţi am fi devenit un câmp de flori,
Dar moartea-i crudă ce am hotărât-o
Ne-a condamnat la viaţa de sub nori.

Pretinse preţioase împliniri,
Sub mari orgolii ce sufocă duhul,
Ne-au adormit curatele trăiri
Şi-au otrăvit cu ură-ntreg văzduhul.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Lasă-mă să-ţi sărut zâmbetul,
Cheamă-mă, să-ţi adun umbletul,
Valul tău de noroc risipit
Lunecă-l peste ţărm împietrit!

Cruţă liniştea de tulburare
Şi opreşte vânt din turbare,
Cheamă soare-n cununa-nserării,
Fă Lumină în colţul cămării!

Scrie soartă-n culoare deschisă,
Peste viaţa de clipe ucisă,
Dă-i curat început de visare
Şi îngroapă dureri în uitare!

Cer senin, după ploaie-n amiază,
Pune-n sufletul ce lăcrimează
Şi poverile-aruncă degrabă,
Să trăim fericirea întreagă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta iubirii

Cerberul marilor vise cere un coşmar tribut
Şi la ceas de Lună plină ne trimite la-nceput,
Să-ntrebăm dac-avem voie bucurie să trăim,
Dacă ne e scris în stele să-ndrăznim să ne iubim.

Drumu-i lung, anevoios, şerpuieşte prin pustiu,
Printre spini otrăvitori ce omoară tot ce-i viu.
Dar credinţa nu îi lasă să ne rupă firul vieţii
Şi când Soarele răsare, dăm bineţe dimineţii.

Vlăguit de nedormire, cerberul ne împlineşte
Visul nostru de IUBIRE şi coşmarul îşi opreşte.
Îl ascunde-ntr-o sticluţă şi-l îneacă în venin,
Ne zâmbeşte şi adoarme fericit că NE IUBIM...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul fericirii

Îmi vând comorile pentr-un cuvânt
Să-ncerc să-nvăţ şi eu ce-i Fericirea,
Să aflu cine-am fost şi cine sunt...
Da, aţi ghicit, cuvântul e IUBIREA!

IUBIREA am ascuns-o-n mii de vieţi,
Sub lacrimi, pe obrazul obosit...
Azi mă răsfaţă-n blânde dimineţi,
Şi ştiu că-ntotdeauna te-am dorit!

Ca fluturele-n cupa florilor,
Tu poposeşti, în inima-mi fămândă,
Mă iei în zbor, deasupra norilor,
În miezul vieţii care stă la pândă.

Îmi vinzi comorile pentr-un cuvânt
Şi-aflăm, în doi, ce-nseamnă Fericirea,
Când, cu Lumina făcând legământ,
Punem într-un sărut, toată IUBIREA...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-Dor

Cu surâs de ghiocei, dintr-un dor de primăvară,
m-oglindesc în ochii tăi cu tot soarele din vară.

Şi orice fulg de zăpadă ce mâ mângâie curat
îl topesc c-o amintire de fior înrourat.

Ne-am îmbrăţişat cândva, într-un vis fără-mplinire,
în suflet ne-am aşezat, la zi de Buna-Vestire.

Magnolii albe-am cules, întânindu-ne-ntr-o seară,
şi le-am făcut aşternut printre stelele de ceară,

ce le-am aprins cu dorinţi... IUBIREA le va fi sfeşnic
şi în Viaţa de Apoi, în care ne-om iubi veşnic,

cu Adorul ce nu doare, în surâs de ghiocei
şi-o eternă primăvară, cu-ale nemuririi chei...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!